Cu o carieră de peste 25 de ani, în care a produs numeroase filme de lungmetraj și seriale de televiziune, Eilon Ratzkovsky se află acum la Cluj-Napoca, în calitate de tutore principal al celei de-a doua ediții Drama Room.
Ai lucrat în televiziune timp de peste 25 de ani. Cum s-a schimbat peisajul de când ai început să lucrezi în industrie?
Aș spune că, dacă până acum 20 de ani, televiziunea nu era considerată o formă de artă în Europa, nu era nici măcar învățată în școli, era, într-un fel, o mobilă de pe hol care arăta fie știri, fie showuri stupide, încetul cu încetul a început să fie privită ca o formă de artă cu propriile sale reguli, propriile sale modalități de storytelling. Cred că este un întreg proces care chiar și astăzi, în 2022, cel puțin în Europa, este încă la început. Lucrurile au nevoie de timp pentru a se dezvolta, oamenii trebuie să înțeleagă că scenariul este mult mai important decât regia în televiziune, care este total opusă cinematografiei. Acestea sunt schimbările care au început să se resimtă în Europa, dar este un proces lung, foarte lung. În același timp, în Statele Unite a fost întotdeauna o industrie, o mașinărie construită pentru a face bani. Nu numai pentru asta, desigur, dar este un nivel la care europenii încă nu au reușit să ajungă.
Și cum a influențat această schimbare modul de abordare a serialelor TV?
Vedem din ce în ce mai multe seriale care vin din Europa, unele dintre ele fiind încă, aș zice, foarte tinere, deoarece nu au suficientă vechime ca să fi schimbat televiziunea cu adevărat. Serialele TV trebuie să aibă de partea lor nu numai scenariștii și regizorii, ci și comisii de editori și televiziuni foarte curajoase care sunt dispuse să-și provoace publicul, lucru care nu se întâmplă ușor în Europa. Pe piața europeană există multe țări care încă mai au televiziuni naționale, cu programe făcute din bani publici și cu propria lor audiență, de obicei mai în vârstă, iar ele nu vor să deranjeze, nu vor să meargă prea departe. Dar pentru a face un serial bun trebuie să atingi niște limite, trebuie să mergi în acele zone. Cred că procesul de schimbare a început, este nevoie doar de timp.
Ce crezi că trebuie să se schimbe pentru a ajunge din urmă o industrie mai mare, precum cea din Statele Unite? Noi nu avem writers rooms, de exemplu, crezi că asta ar putea schimba ceva?
Ei bine, scenariștii. Oamenii care scriu pentru televiziune sunt cei mai importanți. Este ceva ce trebuie studiat la școală, pentru că trebuie să știi cum să scrii, chiar dacă nu e vorba de un writers room, dacă o singură persoană scrie întregul serial, trebuie să înveți cum să o faci. Trebuie să ai o generație de absolvenți care să fi făcut asta, și nu e ca și când trebuie să fie complet detașați de cinema, dar chiar este un proces diferit. Așa că mai întâi ai nevoie de un grup de scenariști care să știe să scrie, iar apoi trebuie să ai comisii curajoase de editori și televiziuni care sunt dispuse să își asume riscuri, și cred că acest lucru este dificil în multe țări din Europa. Apoi, dacă la finalul zilei ai un serial, nu sunt multe locuri unde poți merge cu el. Dacă la Netflix sau unul dintre ceilalți streameri mari nu, te duci la o televiziune, dar câte există în România? Nu prea multe, iar dacă și ele spun nu, atunci ești blocat. Și nu e vorba doar de România, e la fel și în Franța, și în Spania. Cheia este ca televiziunile publice să aleagă să lucreze cu cei care vor să facă seriale care sunt diferite.
Reușești să citești o mulțime de scenarii. Care sunt unele dintre cele mai frecvente greșeli pe care le-ai întâlnit la scenariștii care scriu pentru prima oară seriale TV? Dar la scenariștii de lungmetraj care au făcut trecerea la televiziune?
E una să scrii pentru televiziune și alta să scrii pentru cinema. Adică, dacă ești un scenarist talentat, ești un scenarist talentat, vei putea să le faci pe amândouă. Dar trebuie să știi cum să scrii pentru televiziune, trebuie să înțelegi că în televiziune scenariul este mai important decât regia, așa că este crucial să cunoști elementele de bază și, din nou, pentru că spre deosebire de filme, serialele TV au nevoie de finanțare din alte părți, nu din fonduri publice, ești mai puțin liber, aș spune, să faci ce vrei. Așa că oamenilor le este teamă să își asume riscuri, iar cea mai frecventă greșeală este să încerci să faci mereu același lucru. Dacă ceva are succes, toată lumea încearcă să facă același lucru. Am ocazia să citesc multe scenarii din toată Europa și, la finalul zilei, multe dintre ele sunt cam la fel.
Și, în final, ai vreun sfat pentru cei care se gândesc să se apuce de scris seriale TV?
În primul rând, aș spune că este nevoie de timp. La fel ca în film, este nevoie de timp. Nu te poți aștepta să scrii un serial TV într-o zi. Pentru cele mai multe dintre serialele TV pe care le-am făcut, media a fost de cinci ani de la momentul în care am avut o idee și până când am văzut-o pe ecran. Chiar este nevoie de timp. Și este muncă. Nu poți să spui, OK, azi voi scrie un serial TV pentru că toată lumea lucrează cu Netflix, așa că ar trebui să încerc și eu. Este într-adevăr un mod de gândire. Am făcut 24 de lungmetraje în viața mea și iubesc filmele, dar serialele necesită un mod de gândire diferit. E același lucru cu poezia și proza, care au cam aceeași formă, dar sunt diferite în atât de multe feluri. În final este despre a știi cu adevărat ce vrei să faci, de ce vrei să o faci. De ce un serial TV și nu un film, pentru că nu poți să iei un film, să îl tai în trei, și să spui că este o miniserie. Să înțelegi dacă ideea poate fi serializată, ce vrei să spui cu ea, care sunt dezavantajele și avantajele unui serial TV față de un film. Trebuie să știi toate aceste lucruri înainte de a alege să faci un serial TV doar pentru că este cool.