EducaTIFF crește de la an la an, întocmai precum publicul său. Ori ca Făt Frumos, că tot se potrivește personajul cu o parte din grupele de vârstă pentru care e gândită secțiunea de educație cinematografică a TIFF. O întreagă serie de evenimente este pregătită și în acest an pentru cei mai tineri spectatori, și nu e vorba doar de filme ci și de ateliere care mai de care, atât pentru copii cât și pentru părinți și profesori – scriere creativă, jurnalism de film, terapie prin artă – sau de de activități pentru întreaga familie.
În cadrul acestui program, am fost, ieri dimineață, la Cinema Victoria să văd animația „Zâna florilor și trolul de piatră”. Sala era plină de copii și părinți iar aventurile protagoniștilor m-au prins până și pe mine. M-am amuzat odată cu micii spectatorii, iar la final m-am bucurat să asist la sesiunea de întrebări și răspunsuri. De altfel, toate proiecțiile din cadrul EducaTIFF sunt urmate de o serie de discuții despre film și personaje.
De data aceasta, alături de moderatorul Daniel Iftene, s-au aflat pe scenă, la discuții, Roxana Dreve, Diana Mureșan și Diana Lățug de la Departamentul de Limbi Scandinave al UBB. Ele ne-au povestit câte ceva despre miturile din poveștile nordice și am aflat că trolii, la fel ca cel din film, nu sunt neapărat niște personaje rele, ci mai degrabă urâcioși însingurați fără aptitudini de socializare. Pentru că, da, filmul a fost, de fapt, despre prietenie și curajul pe care îl căpătăm atunci cand prietenii ne sunt în pericol.
Copiii din sală, însă, n-au avut astfel de probleme. Au pus întrebări și au vorbit la microfon fără prea multe rețineri. S-au făcut recomandări de cărți de povești, am aflat ce fel de zână și-ar dori unii dintre ei să fie și chiar o întrebare încuietoare: „Eu aș vrea să știu din ce sunt făcuți trolii. Mă gândesc că totuși nu doar din piatră pentru că cel din film avea o fustă de piatră dar pe urmă [SPOILER ALERT] a devenit o creatură mică-mică. Ce-a rămas din el?”.
Uite-așa am aflat și eu că, uneori, dacă de plimbi prin pădurile scandinave, ai putea avea surpriza ca un bolovan neprietenos să ițească de sub el degetele de la propriile-i picioare și-un toiag și s-o ia la sănătoasa pentru că, vezi bine, pietroiul era de fapt un trol îmbrăcat în mușchi și fungi!
La final, după aplauze și discuții, am vrut să știu ce n-a găsit curaj să spună un băiețel drăguț și creț care a ridicat mâna, dar care s-a răzgândit și n-a mai vrut să vorbească atunci când a ajuns microfonul la el. Cu puțină muncă de convingere, am aflat că filmul l-a făcut să se gândească la prietenul lui, Filip.
Așa știam și eu: filmele sunt bune, te fac să te gândești. Mă mai duc!