Îmi drămuiesc cu grijă extazurile cinefile. Lui Mandy, filmul de groază și mister al lui Panos Cosmatos i-am cedat aproape toate exclamațiile și superlativele de care dispun. Și nu-s singurul, suntem mai mulți pasionați de groazele, ororile și misterele filmelor fantastice care ne-am hiperventilat vreo 8 ani, cât a durat pentru ca Panos Cosmatos să mai facă un film după miracolul numit Beyond the Black Rainbow. Ce face din Mandy un film de neratat și pentru cei mai puțin pătimași cu filmele de groază?
Mandy este o experiență vizuală și un overload senzorial. Un film de atmosferă, un studiu de textură și un expozeu despre cât de multe poate de fapt zona de film fantastic. Fără un scenariu puternic (este de fapt un scenariu-pretext pentru secvențe antologice și orori insidioase), fără vreun comentariu politic (zero realism progresist, zero virtue-signaling, nema cerșetorii de empatie). Doar un film, abil cablat la modul de funcționare grindhouse și fidel centrat pe estetici demne de giallo.
Secvența aceea de duel falic și halucinant cu drujbe, odată ce-o vezi, ai certitudinea că de la Texas Chainsaw Massacre încoace cinema-ul aștepta secvența asta, venită de nicăieri și dusă până dincolo de toate pânzele albe.
Andrea Riseborough este Mandy, victima unor sectanți defecți și punctul de pornire al răzbunării fără limite. Și Mandy/Andrea este în mod cert mai stranie și mai tenebroasă și mai sinistră decât oricare dintre călăii degenerați și spălați pe creieri. Mandy protagonista care pare un mucilagiu malefic adus în lumea aceasta prin ritualuri de magie neagră și te bântuie mai ceva ca Freddy Krueger.
Un rol excelentissim face și Nicholas Cage. Și domnul Cage are la activ roluri d-alea de Oscar: Leaving Las Vegas i-a și adus statueta, dar nici cu Wild at Heart, Bringing out the Dead, Adaptation sau Bad Lieutenant n-are de ce se rușina. Ce face aici este pe cât de inglorious pe atât de monumental. Un amestec de camp isteric și mitologie, cu pusee de dramă umană deranjantă. Să fim onești, toate blockbuster-urile recente ale lui Keanu Reeves și Liam Neeson nu fac, puse la un loc, cât secvența lui Cage bând vodcă într-o budă kitschioasă.