Poveștile din copilărie cu fantome aveau (și încă au) o atracție proprie. Asta pentru că ne sperie și ne fascinează. De obicei, poveștile cară nuanțe morale despre bine și rău. La fel se întâmplă și în filmul iconoclast al lui Victor Sjöström intitulat Căruța Fantomă (1921), lansat cu mai bine de 100 de ani în urmă. Film mut, care spune multe, întunecat și misterios, ne povestește despre omul sub semnul alcoolului și despre consecințele acțiunilor noastre.
Căruța Fantomă este un reper al lumii filmului, cu o poveste fascinantă care îi poartă pe spectatori într-o călătorie înspăimântătoare a răscumpărării, mortalității și puterii autoreflecției (mai ales despre comportamentul bețivului). Plasat în noaptea de anul nou, noapte simbol și simbolică pentru începuturi și sfârșituri, filmul se concentrează asupra haoticului David Holm (Victor Sjöström), un alcoolic amarnic aflat pe patul morții.
Odată cu trecerea de la miezul nopții, David întâlnește figura fantomatică a șoferului carului fantomă, care îi dezvăluie că ultima persoană care moare în fiecare an trebuie să preia datoria dificilă – dar necesară – de a colecta sufletele celor apuși. Prin intermediul unor flashback-uri inovatoare și revoluționare la vremea lor, asistăm la viața tumultoasă a lui David și lanțul de evenimente care l-au condus pe drumul autodistrugerii – în mod special alcoolul și modul în care își trata partenera. Edit (Hilda Borgstorm) este fosta iubită a lui David. Relația a fost tensionată din multe motive – alcoolul fiind principalul. Chit că ea nu era bine tratată de David, asta nu o oprea din a fi afectuoasă și blândă cu el în timpul relației. Lucrurile se schimbă, însă, odată ce povestea avansează spre final, cu consecințe gigantice.
Căruța Fantomă este atât despre consecințele acțiunilor noastre și cum reflectează ele asupra moștenirii pe care o lăsăm în urmă, cât și despre efectele nefaste pe care alcoolul (adică adicția) le are asupra individului și colectivului. Un film de epocă într-o epocă diferită, Căruța Fantomă rămâne, pe bune dreptate, un film mut (gălăgios sub forma comentariului social) care merită văzut.
Vineri, 16 iunie, la ora 21:30, la Biserica Pietati-Evanghelică-Luterană