Anker (Nikolaj Lie Kaas) iese din închisoare după ispășirea unei sentințe de 15 ani, disperat să recupereze o geantă plină de bani, îngropată de fratele său Manfred (Mads Mikkelsen). Însă planul său nu va funcționa conform așteptărilor. Regizorul Anders Thomas Jensen construiește un film fascinant şi bizar și ne aruncă în mijlocul haosului familial fără niciun avertisment, într-o poveste dominată de violență și relații profund disfuncționale.
Pentru Manfred, realitatea a căpătat noi valențe. El are momente când se crede John Lennon și oricine nu acceptă noua sa identitate este supus acțiunilor sale abrupte, caracteristice tulburării de care suferă. Explorarea dinamicii între a fi un proscris și un neînțeles este una din nuanțele filmului. Personajele sunt marcate de traume vechi, nerezolvate, care le influențează modul de raportare la ceilalți și la lume. Familia nu reprezintă spațiul sigur, ci este sursa conflictelor, a frustrărilor și dezechilibrelor.
Acțiunea e contrabalansată de locul în care se desfășoară. Calmul naturii și al pădurii, un sanctuar în care absurdul se cuibărește la umbra mușchiului verde. Frații trebuie să lucreze împreună ca o familie pentru a reuși să nu fie uciși de Flemming (Nicolas Bro), un vechi partener de tâlhării al lui Anker. Totul se complică atunci când în peisaj apar și alte personaje: niște pacienți cu probleme psihice, care cred că sunt ceilalți membri ai trupei Beatles, care se alătură lui Manfred în formarea unei formații tribut, un cuplu a cărui căsnicie atârnă de un fir de ață, dar care are și ghinionul de a locui în casa copilăriei lui Manfred și Anker.
Pe Mikkelsen îl descoperim schimbat radical în acest rol. Personajul său este blând, tăcut, afectuos și instabil. Cu o dorință de a aparține unui grup de oameni similari lui. El se întoarce la copilărie constant, la visul său de a fi viking, în contrapunct cu omul sensibil și traumatizat care a devenit. Anker în schimb pare stilul dur, stoic, care utilizează violența ca răspuns pentru orice. Însă trecutul său ascunde multe episoade întunecate, pe care le-a reprimat. Celelalte personaje sunt conturate expresiv, fiecare participând la poveste ca o piesă a unui puzzle ce are nevoie de completări. Înșiruirea de întâmplări prin care trec este de-a dreptul absurdă, dar relevantă pentru viețile pe care le trăiesc, umorul nelipsind din scenele regizate de Jensen.
Ultimul Viking nu este doar o comedie neagră îndrăzneață și atipică. Este o întoarcere la remarcabila noastră capacitate colectivă de a uita lucruri pe care am prefera să nu ni le amintim, o meditație la ceea ce ne unește și ne face diferiți în lumea în care trăim, la tendința de a face parte dintr-un trib, indiferent de cât de ciudat ar fi.
Sâmbătă, 13 iunie, ora 21:45 – Piața Unirii Open Air
Miercuri, 15 iunie, ora 15:30 – Cinema Florin Piersic
Sâmbătă, 20 iunie, ora 15:45 – Cinema Florin Piersic