Un star porno tomnatic își pune fiul adolescent să-i filmeze momentele incendiare în studioul improvizat de acasă. Sună cam rău, nu? Imoral, scandalos, iresponsabil, you name it – titlul-clickbait din presa senzaționalistă se conturează aproape de la sine. Dar poate că nu de titluri de senzație avem nevoie, ci de o privire empatică și detabuiza(n)tă, care vede aceste vieți în contextul lor social și le descoperă complexitatea.
Dacă, de pildă, tatăl cu pricina își crește singur fiul și doar așa își poate câștiga traiul (aka nu este un părinte denaturat stereotipic)? Dacă, la rândul său, fiul înțelege situația și o gestionează cu surprinzător de mult profesionalism (aka nu este o victimă stereotipică)? Și dacă expunerea precoce la universul filmelor pentru adulți nu este acest rău incomensurabil de natură să frângă / corupă / traumatizeze pe veci sinele băiatului, cât mai mult un accident al împrejurărilor care se traduce într-o dificultate (concretă, surmontabilă) de a îmbrățișa intimitatea „normală” cu noua sa prietenă de la liceu?
Debutul lui Muriel d’Ansembourg e admirabil în felul în care dezvoltă asemenea întrebări grele fără a recurge la moralisme, eufemisme sau rezolvări magice. Lumea sa e una a texturilor autentice și a personajelor pline. Dylan, tatăl histrionic, cu reflexele de adolescent întârziat și ideile crețe (un duel cu arme siliconice pe care vă las să-l descoperiți).
Alec, fiul introspectiv, cu tăcerile, zâmbetul încurcat și roșeața din obraji. Lizzie, partenera de platou a lui Dylan, cu căldura frustă și tricourile punk-la-feminin. Nina, prietena lui Alec, cu dezinvoltura, împunsăturile jucăuşe și simțul etic. Aceste personaje care conving ca ființe-dincolo-de-tipologie și care au avantajul de a fi și foarte simpatice. Scânteile care ies din ciocniri, spiritul de solidaritate care transpare din eforturile tuturor de a naviga diferențele și vulnerabilitățile pentru a gestiona greutățile (mai ușor și mai frumos) împreună.
Mesajul necesar pe care îl transmite toată desfășurarea, fără a lăsa în vreun moment impresia coaserii cu ață albă: că sexul e parte din viață și uneori din muncă; că pornografia rămâne o dezbatere complicată, pe care (surpriză) nu o vom rezolva prin etichete panicos-moralizatoare; că problema, în orice caz, nu e obscenitatea sexului, ci stigma asociată cu munca sexuală. Și, desigur, coming of age-ul sensibilos-perspicace cu care rămânem la final. Cred că se vede că mi-a plăcut Truly Naked.
Marți, 16 iunie, ora 20:00 – Cinema Victoria
Vineri, 19 iunie, ora 15:00 – Cinema Victoria