Tăișul umbrei – maestrul și algoritmul

La prima vedere, The Shadow’s Edge pare să promită exact ce așteptăm de la un titlu cu Jackie Chan: urmăriri, lupte coregrafiate cu minuțiozitate, multă mișcare, confruntări spectaculoase și o energie de cinema popular care știe să te țină prins. Numai că regizorul Larry Yang mai face ceva interesant: pune această tradiție a filmului asiatic de acțiune în fața unei lumi modificate de tehnologie.

Nu mai suntem în epoca marilor blockbustere ale anilor ’90 și 2000, în care corpul, cascadoria și intuiția erau în centrul spectacolului. Aici, supravegherea, camerele, sistemele digitale, inteligența artificială și recunoașterea facială devin parte din terenul de luptă.

Wong Tak-chung este un investigator retras, chemat înapoi atunci când autoritățile din Macao se confruntă cu o serie de jafuri care le depășesc instrumentele obișnuite. Infractorii nu mai fug doar pe străzi, ci se strecoară prin rețele, imagini, date și sisteme de securitate. Asta face ca totul să funcționeze și ca o confruntare între două tipuri de inteligență: una tehnologică, rapidă, aproape impersonală, și alta practică, formată din experiență, observație și reflex.

De aici vine partea lui cea mai frumoasă. Chan nu e folosit doar ca icoană pop internațională, adusă să garanteze nostalgie și spectacol, ci primește să fie așezat într-un rol de trecere, de mentor, de om care încă știe să citească lumea cu ochiul liber, dar care trebuie să accepte că imaginea cinemaului de acțiune s-a schimbat. În jurul lui apar personaje mai tinere, mai rapide, adaptate noii epoci, iar policierul cu arte marțiale capătă și această miză a predării de ștafetă.

Momentele de acțiune sunt, din când în când, intercalate de o întoarcere a camerei spre mecanism: spre felul în care un corp îmbătrânit rămâne spectaculos, spre cum vechile imagini ar putea fi reîncadrate într-un prezent dominat de ecrane, camere și algoritmi. Tocmai de aceea, spectacolul e dublat de acest mesaj frumos că fiecare generație își construiește propriul mod de a vedea, de a urmări și de a-și face loc prin hăţişul umbrelor.

Sâmbătă, 20 iunie, ora 20:30 – Cinema Florin Piersic

0 replies on “Tăișul umbrei – maestrul și algoritmul”