A Messy Tribute to Motherly Love este un exercițiu dadaist veritabil, un obiect cinematografic care merită întors pe toate părțile, dar care se susține cu candoare și cu conștiința parametrilor pe care încearcă să-i îmblânzească. În tradiția clasic neerlandezǎ a sinceritǎții tranșante, asistăm la o lume în care oamenii pot face copii numai renunțând la părți din ei înșiși, (literalmente, pregătiți-vă pentru niște porniri destul de comic-violente) și în care starea mentală a unei persoane o poate face să explodeze în mod subit. Evident, neconvenabil, personajul nostru principal respinge aceste convenții agresive și stranii.
Filmul e scris într-o logică ludică și suspendat cumva între absurd și un discurs bogat, cu implicații destul de aspre pentru vremurile în care trăim – mă uit inclusiv la filmele din cursa pentru Oscar de anul trecut, majoritatea fiind povești care se poziționează față de natalitate cu ajutorul unei lentile relativ romantizate.
Scena de final din Marty Supreme, în care protagonistul este reabilitat prin acceptarea paternității, teza propusă de One Battle After Another de revoluție ca ghidare a copiilor și a tinerilor într-o lume agresivă, Sentimental Value cu acoladele despre creșterea copiilor și „trauma” generațională și Hamnet (evident), arată spre o tendință tematică simptomatică unei lumi înghițită de nesiguranță politică și socială. Cumva, în ultimul an, zeii cinematografici pare că s-au pus cap la cap pentru a-și concentra forțele într-o mare misiune de „reabilitare” cinematograficǎ a unor narațiuni bazate pe acceptarea sau însușirea unei familii.
Astfel, nu pot decât să mă bucur de vocea alternativă a cineastului Dan Geesin, care propune un discurs împământenit în anxietățile care țin de corp, apartenență, bunăstare și autonomie. În ciuda unor decizii stilistice minimaliste și înfrânate: multe cadre largi, aerisite, unele distorsiuni discrete ale imaginii și o scenografie surprinzătoare, A Messy Tribute to Motherly Love rezolvă probleme narative pe care le ridică cu umor, fie el sec, și onestitate, fiind în același timp un fel de radiografie a orientării aproape suprarealiste a cinema-ului neerlandez contemporan.
Filmul este prezentat cu sprijinul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos in România, SEE NL.
Duminică, 14 iunie, ora 12:15 – Universitatea Sapientia