A cunoscut Ardealul ca turist, dar cu atât mai profunde îi sunt cunoștințele privind literatura de aici – relatează regizorul maghiar, distins cu premiul Oscar, István Szabó care sosește astăzi la Cluj, fiind invitatul de onoare al TIFF. În cele ce urmează răspunde întrebărilor formulate de AperiTIFF despre ultimul, dar nicidecum cel din urmă film al său: Raport final.
Cum ați defini Raportul final în cadrul carierei dumneavoastră? Ați dorit să faceți un bilanț, o concluzie finală, precum sugerează titlul?
Eu nu mă ocup cu așa ceva. Un film nu este un bilanț, nici o concluzie, eu încerc prin film să relatez o poveste care să intereseze publicul și să vorbească despre ceea ce doresc eu să istorisesc, iar în final să fie, dacă este posibil, ceva înălțător. La această întrebare am rămas mereu corigent, mi-a și fost pusă de fiecare dată.
Producătorul filmului, Pál Sándor spune că Raport final este unul dintre cele mai bune filme și cel mai important din întreaga dumneavoastră carieră. Care a fost rolul lui în film?
Aveam filmul acesta în cap și soția m-a tot îndemnat să invit la o cafea pe un bun coleg regizor și să-i spun povestea. Așa am făcut, i-am povestit lui Pál Sándor și el a fost cel căruia i-a plăcut desfășurarea acțiunii și care a și acceptat să producă filmul.
Personajul-cheie al Raportului final este bătrânul interpretat de Péter Andorai, cel care stă pe o bancă lângă gară și aproape că nu scoate nicio vorbă tot filmul. Acesta a fost ultimul rol de film al lui Andorai. Cum ați conceput acest personaj?
L-am îndrăgit mult pe Péter Andorai și am făcut foarte multe filme împreună. Prima noastră colaborare a fost cu Încrederea, începând de atunci a participat la toate filmele mele, chiar dacă nu a avut un rol important. Odată doar stătea lângă un copac și i-a spus două-trei fraze lui Hellen Mirren. Atunci când am început pregătirile pentru acest film, el era deja foarte bolnav și-mi spunea că nu poate accepta niciun rol în care ar trebui să se ridice de pe scaun. I-am spus: atunci vei sta jos, atâta tot. Până la urmă, el este în tot filmul cel care rostește un adevăr la care mă gândesc și eu. Spune o singură frază, și cred că este importantă. Iar felul în care o rostește transmite toată energia din adâncul și liniștea interioară ale celui care a fost el. De altfel, filmările au fost fantastice, oricine a venit la filmări, începând cu Klaus Maria Brandauer și până la Dorottya Udvaros, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să se așeze pe bancă, lângă el. Discuțiile cu el au încetat, doar când echipa de filmare îi ruga să plece, deoarece Péter trebuia să fie singur în cadru.
Se spune că urmăriți cu atenție cariera tinerilor cineaști maghiari. Cine din tânăra generație considerați că este un regizor care promite? Care dintre filmele maghiare din ultimii ani v-au fascinat?
Barna Tóth este cel care, în filmul său Cei care au rămas prezintă cu mare sensibilitate relația, empatia, înțelegerea dintre doi oameni. Deși este un simplu film de televiziune, publicul l-a îndrăgit mai mult decât pe altele care au fost produse pentru marele ecran. Este foarte interesant filmul 1945 de Ferenc Török. Aștept cu nerăbdare noul film al regizoarei Ildikó Enyedi, Povestea soției mele. Cred că romanul a fost unul dintre cele mai mari opere ale secolului XX. M-a preocupat și pe mine transpunerea lui în film, din fericire nu mi-a ieșit. Îl aștept cu mare interes și pentru că vreau să văd dacă Ildikó l-a făcut mai bine, decât l-aș fi făcut eu.
Mai aveți vreun film pe care ați dori să-l regizați? Mai doriți să filmați?
Nu-i frumos ca un regizor care lucrează pentru cinema de artă, pentru săli cu 50-60 de scaune, să citeze un film cu James Bond: Never say never again, adică Să nu spui niciodată niciodată… [Zâmbește.]
Raport final (2020) va fi difuzat astăzi, de la ora 20.00, la Cinema Victoria și sâmbătă (31 iulie), de la 15.00, la Cinema Victoria.