Bad Tales ne invită la plimbare printr-un cartier de case dintr-o suburbie italiană, sub soarele torid al unei veri care lungește zilele și contractă nervii. Pe de o parte avem copiii, mici bureței pregătiți să sugă tot ce prind de la adulții din jurul lor, și bune și rele, pe de altă parte avem adulții, mândri și frustrați, snobi și inculți, familiști și curvari, o adevărată mană de informații incoerente și destabilizatoare pentru tânăra generație de care sunt responsabili. Din toate familiile pe care ajungem să le cunoaștem, practic cel mai bun părinte se dovedește a fi un tată singur, care copilărește și crește cot la cot cu fiul său.
Filmul este bazat pe o întâmplare reală, dar narat ca un fel de fabulă despre lumea asta care își crește copiii la întâmplare, ca și cum ai arunca semințe pe un câmp și ai aștepta să vezi ce iese. Și pe undeva reacția entuziastă a publicului și a criticilor la premiera de la Festivalul de la Berlin, cât și premiul câștigat pentru scenariu, demonstrează că cele mai bune lecții sunt alea spuse, până la un punct, cu umor și detașare.
Filmul, o producție Elveția – Italia, este regizat de Frații Fabio și Damiano D’Innocenzo (descoperiți tot la Berlin cu debutul Boys Cry) și este un exemplu minunat despre cum o simplă știre dintr-un ziar poate sta la baza unei povești de o universalitate care doare.
Povești macabre rulează astăzi, 31 august la Episcopia Unitariană (23:45) și duminică, 9 august, la Báthory.