Voy! Voy! Voy!, propunerea Egiptului la Oscarurile de anul acesta, este o poveste despre fotbal, emigrare și inspirație de moment de natură să-i învioreze și pe cei mai nemicrobiști dintre spectatori.
Setting: Egiptul anilor 2010. Țara traversează o criză atroce a locurilor de muncă și mai toată lumea vrea să ajungă, cu sau fără viză, în Europa. Hassan nu face excepție. Este portar la o clădire de birouri și locuiește încă în apartamentul natal, alături de mama sa. Dintr-o învârteală în alta, ajunge să joace în echipa națională de fotbal pentru nevăzători, care e pe punctul de a reuși calificarea la Campionatul Mondial din – ce noroc – Polonia. Asta, deși vede foarte bine.
Cam așa arată rampa de pe care se lansează Voy! Voy! Voy!, debutul în lungmetraj al lui Omar Hilal (care s-a inspirat, trebuie spus, din evenimente reale petrecute în 2015). Condus de un protagonist charismatic, aflat parcă într-o continuă mustăcire (la propriu și la figurat – mustața e parte integrantă din rânjetul când nervos, când șmecheros al lui Hassan), filmul alunecă dintr-un act în altul prin driblinguri narative simple, dar eficiente, și are în general toate datele pentru a cuceri.
Este un râs tandru, specific poveștilor charming ce pariază pe fondul tacit miraculos al realității de zi cu zi. Faptul că în spatele său se întrezare mereu și necazul – acea atmosferă deprimantă de „din țară scapă cine poate, cum poate”, poate familiară încă într-o anumită măsură și în contextul românesc –, nu face decât să adauge feel good-ului o profunzime bine-venită. Voy Voy Voy și voi.
Luni, 17 iunie, ora 21:45 – Piața Unirii Open Air
Marți, 18 iunie, ora 15:30 – Cinema Florin Piersic