Cu un an înainte de Nosferatu a fost Moartea lui Dracula, primul film despre contele cu colți. Pelicula este pierdută, însă studenții Universității Sapientia au făcut în ultimii 6 ani un efort deosebit de re-imaginare. Am vorbit cu regizorul și profesorul Róbert Lakatos, coordonatorul proiectului, despre povestea acestei renașteri.
Cum a început acest proiect atât de ambițios?
Eu predau la Universitatea Sapientia, la secția de film și am vrut să dau posibilitatea studenților de la master să filmeze pe peliculă. Am făcut un program educațional auxiliar, opțional. Și ne-am tot gândit: Ce să facem ca să aibă miză pentru studenți? Așa am ajuns la această idee de a face remake-ul unui film mut pierdut. Am descoperit Moartea lui Dracula, din care rămăseseră doar 3 poze și o carte apărută cu 3 ani după premieră. Probabil că lumea nu prea putea să meargă la cinematograf, așa că apăreau astfel de cărți care descriau filmul. Pe baza ei am dezvoltat scenariul.
Cum au mers lucrurile?
Bineînțeles, fiind costisitor să filmezi pe film, l-am realizat treptat, episod cu episod, cu bani din programe pentru educație. La început nici eu nu am crezut că vom ajunge cândva să-l terminăm, să avem un film de lung metraj pe peliculă.
Dar iată că ați reușit! Filmul are premiera la TIFF?
Nu o numim încă premieră, ci prezentare work-in-progress. Dar deja am început să înregistrăm muzica pentru film în studio. Filmul va fi gata în septembrie.
Dar partea muzicală când a intrat în discuție?
Ideea să lucrăm cu muzicieni a venit la festivalul Media Wave din Ungaria. L-am văzut acolo pe compozitorul Miquèu Montanaro, care dirija o orchestră care acompania fragmente de film. L-am întrebat dacă nu ar dori să facă muzică și pentru filmul nostru, să formeze o orchestră pentru el. A spus „Cum să nu?!”
Treptat, prin programul Erasmus+ K210, am găsit finanțare ca să formăm o orchestră internațională pentru film. Sunt parteneri din Franța, parteneri din Ungaria, iar majoritatea sunt de la noi – 6 studenți, dintre care 5 sunt de la Academia de Muzică Gheorghe Dima. Cred că e o experiență interesantă pentru ei.
Muzica este în întregime nouă, sau s-au păstrat și fragmente dintr-o partitură originală în cartea filmului?
Nu, este muzică originală, nouă, compusă de Miquèu Montanaro din Franța, el conduce atelierul de muzică. A compus niște teme de bază, pe care muzicienii din atelier au improvizat. De fapt, putem să împărțim orchestra în două: o parte duce linia muzicală, este Cvartetul Animato al studenților de Cluj, iar apoi este și orchestra de efecte, care urmărește acțiunea și interpretează efecte sonore sincron.
Cum se fac repetiții pentru o reprezentație cum va fi cea de la Cinema ARTA? Orchestra repetă în fața proiecției?
Mâine dimineață vom avea o repetiție cu imaginea de film în față, iar în timpul proiecției muzicienii au monitoare în fața lor și cântă sincron cu filmul.
Studenții de la Academia de Muzică și cei care au lucrat efectiv la filmări s-au inspirat unii pe alții?
Dacă ar fi început toți să schimbe sugestii și idei, atunci ar fi ieșit o harababură, cred eu. *râde* Dar am avut primul workshop în decembrie, la care au venit și regizorii episoadelor – sunt 8 episoade în carte, iar fiecare dintre ele este regizat de alt student. S-au uitat la repetiții și i-au transmis sugestiile lor compozitorului. După aceea, la al doilea workshop, în cadrul festivalului Media Wave, Montanaro a venit deja cu unele teme muzicale schimbate; așa s-au influențat reciproc.
De cât timp lucrați la reconstituirea filmului?
De 6 ani lucrăm, în limita posibilităților. Când câștigam câte o aplicație, subliniez, nu pentru producție de film, ci pentru programe de educație auxiliare, făceam câte un episod sau două, câte puteam.
După ce va avea loc premiera oficială din septembrie, aveți în plan să continuați programul, să abordați alt film?
Da. De fapt, acest program Erasmus+ pe care l-am câștigat ne-a ajutat să terminăm filmul, dar nu acesta a fost scopul primordial, ci să elaborăm un manual de program educațional. Noi, partenerii din România scriem partea de realizare a filmului pe peliculă, francezii scriu partea de muzică de film, iar partenerii din Ungaria vor scrie despre distribuția filmului, având acest mare festival ca platformă.
Bineînțeles, nu poți și nici nu e scopul să-i obligi pe studenți să filmeze pe peliculă, să facă remake-uri, dar experiența mea este că e foarte folositor, din multe puncte de vedere.
De exemplu, pe studenți în general, în anii I și II, când învață filmul mut, nu-i interesează această istorie. Dar acum, când s-au apucat să dezvolte conceptul vizual al filmului, să se documenteze, s-au răzgândit și au început să fie interesați, să descopere cum s-au făcut trucajele pe vremea aceea… Sunt și trucaje în film, făcute acum digital, dar pe baza trucajelor de la începuturile cinematografiei.
Ați integrat atâtea proiecte diferite în această producție…
Da, chiar așa, ca să exploatăm la maximum materialul produs, am făcut și o expoziție cu cadre din film și cu fotografii making-of, dar interesat este că sunt developate cu tehnica cianotipiei. Mini-expoziția poate fi văzută în holul Universității Sapientia, chiar la intrarea în sala de cinema.
Moartea lui Dracula – remake-ul filmului mut pierdut, din 1921, cu același titlu
MIERCURI, 19 IUNIE, ORA 18:00, CINEMA ARTA