Anul era 2002, iar la Cluj avea loc prima ediție TIFF. Printre cei prezenți se număra și regizorul maghiar András Fésös, al cărui lungmetraj de debut, Soarele răsare la stânga, câștiga premiul pentru cea mai bună imagine. Revenit la festival 22 de ani mai târziu, Fésös ne vorbește despre noul său film, Cădere liberă, și despre colaborarea cu actorul Bogdan Dumitrache.
Am vrut să creez sentimentul pericolului – pericolul la care sunt expuse persoanele, dar și cel la care e expus orașul însuși.
Cum arăta TIFF-ul în 2002? Ne puteți împărtăși o amintire de atunci?
Îmi amintesc multe întâlniri și discuții frumoase cu alți regizori, inclusiv cu Cristian Mungiu, care avea și el un film în competiție (Occident, n.r.). Nu mi-a venit să cred că festivalul era abia la prima ediție, era foarte bine organizat, avea o viziune, avea deja planuri de viitor, și avea doi oameni fantastici, pe Tudor (Giurgiu, n.r.) și pe Mihai (Chirilov, n.r.), care au făcut din TIFF unul dintre cele mai mari festivaluri europene de astăzi. Și, sigur, m-am bucurat mult că filmul meu a fost și premiat.
Cum v-a venit ideea pentru Cădere liberă?
Am vrut să fac filmul din două motive. Unul este relația pe care am avut-o cu tatăl meu. Celălalt este că am început să mă întreb de ce în Ungaria au loc atât de multe sinucideri. Ce motive au oamenii, cum poți vorbi cu ei? M-a interesat această confruntare, între cineva care se află pe punctul de a sări în gol și altcineva care încearcă, de jos, să îl salveze. Mai târziu mi-am dat seama că intenția mea inițială a fost să arăt un om a cărui muncă este foarte periculoasă, inclusiv din punct de vedere psihologic. Cum poate să trăiască, să reacționeze și să se comporte cineva în astfel de circumstanțe amenințătoare.
Ce v-a făcut să îl alegeți pe Bogdan Dumitrache în rolul principal? Cum ați colaborat?
Am încercat să lucrez cu mai mulți actori maghiari, dar niciunul nu se potrivea cu felul în care mi-l imaginam pe Felix, protagonistul. Am vrut să fie masculin și dur, dar în același timp să aibă o disperare în ochi. Căutam un actor care să nu „joace” personajul, ci să devină una cu el. Apoi, când l-am văzut pe Bogdan în Pororoca, am știut că el este. I-am scris o scrisoare lungă, i-am trimis scenariul și, când era la jumătate cu lectura, mi-a zis că vrea rolul. Am repetat mult înainte de filmări și, după câteva săptămâni, știa mai multe despre Felix decât știam eu. A dat tot ce avea pentru film, a fost minunat să lucrez cu el.
Cum vă așteptați să fie primit filmul de publicul de aici?
Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă mesajul filmului și să îl indrăgească. Sper că vor fi deschiși în fața unui film cu un subiect atât de greu, că vor vedea că acest subiect tabu nu trebuie să fie tabu și pentru ei, ca spectatori. Actorii joacă extraordinar, am încredere că vor comunica bine atmosfera și viziunea filmului.
Proiecte viitoare?
Sunt mai multe. Unul este o comedie neagră post-apocaliptică în care, prin intermediul unor povești paralele, să arăt oameni care nu vor să părăsească un oraș în ruine din cauza unor necazuri uneori ridicole: se iubesc, se urăsc, sunt geloși, înșală. Și nu vor să renunțe la acea viață pentru nimic în lume. Celălalt este un road movie despre migrație: povestea unei femei maghiare și a unui bărbat refugiat din Serbia în Germania.