Șapou: Un rom-com cu umorul negru-sec al unui indie britanic și plasat suficient de profund în inima (cinematografică și nu numai) Franței cât să sune a French New Wave.
Paul și Paulette se întâlnesc în Place de la Concorde, în Paris, chiar în locul unde a fost decapitată Maria Antoaneta. El este un fotograf american, cu vise de artist și cunoștințe de Wikipedia, dar captiv într-un job plictisitor. Ea, o tânără franțuzoaică cu o fascinație pentru macabru ce adoră să se joace de-a reenactment-ul.
„Totul a pornit de la fotografia pe care jurnalista Lee Miller și-a făcut-o în cada lui Hitler, în ziua în care acesta s-a sinucis. M-am întrebat ce era în mintea ei atunci. De ce suntem atât de fascinați de macabru, de ce ne uităm la true crime?”, povestește regizorul Jethro Massey. „Și am construit personajele ducându-le un pic mai departe decât o facem noi în mod normal.”
De fapt, regizorul duce lucrurile mult mai departe. Motiv pentru care filmul a și împărțit părerile – unii l-au întâmpinat cu bucuria unei povești clasice care, păstrând (până la un punct) tradiția genului, reușește să iasă din sfera intimă a cuplului și să vorbească despre apetitul pentru partea întunecată a umanității. În timp ce alții l-au condamnat. Eu țin cu prima tabără.
Paul and Paulette e, practic, un coming-of-self quest prin locuri încărcate de tragedie – de la zidul din Père Lachaise, ciuruit în timpul Comunei din Paris, până la sinistrele „muzee umane” din Bois de Boulogne care, la începutul secolului XX, treceau drept expoziții etnografice, plus altele, astăzi foarte politically incorrect.
Totul pentru ideea – poate un pic prea pe lung și romantic, însă suficient de acid, androgin și fermecător – că macabrul e peste tot, mai ales în noi. Iar exorcizarea prin umor, chiar și de tip negru, are un rol vindecător. Important este să fii la distanța potrivită de subiect.
Joi, 19 iunie, ora 20:30 – Cinema Florin Piersic
Duminică, 22 iunie, ora 18:00 – Cinema Dacia Mănăștur