Noua iubită

După moartea celei mai bune prietene ale sale, lui Claire (Anaïs Demoustier) îi e greu să intre în casa acesteia. Încă nu poate trece peste pierderea celei care i-a fost mereu aproape încă din prima zi de școală, cu multă vreme înainte. Însă i-a făcut Laurei (Isild Le Besco) o promisiune: deși are o viață a ei cu soțul Gilles (Raphaël Personnaz), își va dedica atenția fiicei recent născute pe care aceasta a lăsat-o în urmă și va veghea asupra soțului ei, David (Romain Duris). Astfel, sfidîndu-și starea de spirit, într-o zi își face curaj să bată la ușa celor doi și, spre surpriza ei, îl găsește pe David într-o ipostază pe care o găsește șocantă și compromițătoare. Văduvul îi cere înțelegerea, dezvăluindu-i că Laura îi cunoștea și accepta secretul, iar dezgustul lui Claire începe ușor-ușor să fie înlocuit de curiozitate. Nu durează mult până cei doi încep să se întâlnească zilnic, fără știrea lui Gilles, și să dezvolte o prietenie mult mai puternică decît cea circumstanțială pe care o aveau înainte. David vede în Claire o formă de acceptare a propriei persoane, iar Claire reușește să regăsească în David un înlocuitor pentru prietena pierdută, în aceeași manieră în care Scottie încerca să-și recreeze iubita moartă în Vertigo (r. Alfred Hitchcok, 1958). Însă călătoria în care cei doi pornesc nu e una ușoară, fiind mereu umbrită de prejudecățile uneori deplasate ale lui Claire și ale celor din jur.

Noua Iubită (2014), r. François Ozon

Adaptat după o povestire publicată în 1985 de Ruth Rendell, autoare care a mai fost ecranizată în Franța și de Claude Chabrol cu Ceremonia, Noua iubită își ia anumite libertăți și nu lucrează în tocmai același registru ca și materialul sursă. Aspectul de thriller caracteristic lui Rendell alternează aici cu sensibilitatea scenaristului și regizorului François Ozon, iar filmul e nesigur pe el în cea mai mare a timpului în încercarea de a-și găsi un ton constant. Funcționează cînd ca un thriller psihologic care, de fiecare dată când pare că o să meargă într-o direcție curajoasă, dă un pas înapoi, cînd ca o comedie romantică upbeat infuzată de muzică pop. Elemente specifice fiecărui gen sînt prezente în abundență și după o vreme ele par să-și pună piedică unele altora, însă în ciuda nepotrivirii cuplului Ozon-Rendell, filmul reușește să găsească un ritm îndeajuns de potrivit cît să fie entertaining. Iar o bună parte din această realizare se datorează protagoniștilor care funcționează ca niște ancore, atît Demoustier, cît și Duris făcând roluri complexe, intense în subtilitatea lor expresivă.

Noua iubită e disponibil acum de TIFF Unlimited, alături de peste 200 de filme premiate la TIFF sau în alte mari festivaluri, printre care și alte două titluri semnate de François Ozon, anume Tînără și frumoasă (2013) și Amant dublu (2017).

Noua Iubită (2014), r. François Ozon