Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a fost invitatul special al ultimei ediții a întâlnirilor TIFF TALKS din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania din acest an. Invitația la această discuție pe baza documentarului Navalnîi – ce-l are în centru pe activistul anti-corupție Alexei Navalnîi – a fost primită de către secretarul general adjunct al NATO cu surprindere, declarând că „așa ceva nu se refuză”.
Documentarul a fost proiectat vineri, la Casa de Cultură a Studenților, de unde Mircea Geoană a reușit să tragă câteva concluzii a acestei producții făcute profesionist. „Am fost foarte surprins de audiența tânără (aproape exclusiv tineri), dar am plecat cu sentimente de furie, admirație, un mic sentiment de dubiu și, în final, unul de anxietate”, a povestit acesta gazdei sale, jurnalistul Mihnea Măruță.
Mircea Geoană a relatat că sentimentul de admirație a fost generat de personajul Alexei Navalnîi, considerat principalul opozant al regimului de la Kremlin condus de Vladimir Putin, și unul din motive este pentru că acesta crede într-o posibilă democrație în Rusia. Sentimentul de dubiu, a explicat Geoană, s-a referit la susținerea pe care Navalnîi o are și transparența organizației din spatele lui. Secretarul general NATO a mai simțit furie, pentru că „Gulagul nu a dispărut, din păcate, din siajul puterii rusești” și anxietate, pe care a descris-o ca fiind „mai mult un sentiment de frică, un fel de închisoare în aer liber a Rusiei”. Observația ulterioară subliniază că „oamenilor de acolo le este frică să spună ceva, să facă ceva”.
Misiunea lui Alexei Navalnîi „este mai importantă decât propria sa persoană”, a mai opinat Mircea Geoană, care a mărturisit că a dezvoltat o admirație pentru activistul anti-corupție. „S-a bătut aproape singur cu nedreptatea. Azi-noapte m-am trezit din somn de câteva ori pentru că subconștientul meu încă analiza acțiunile din film.”
Documentarul Navalnîi descrie povestea din spatele ușilor pe care Vladimir Putin a încercat să le închidă. Opoziția lui Alexei Navalnîi față de regimul de la Kremlin i-a adus două condamnări cu suspendare pentru organizarea de proteste „ilegale”. După eliberarea sa din închisoare, în anul 2019 este re-arestat până în 2020, când punerea în libertate reușește să-l aducă în fața unei situații drastice – otrăvirea, în timpul unui zbor cu noviciok.
Firul roșu al poveștii se bifurcă în revelația adevăratei naturi a regimului politic din Rusia și controlul mass-mediei și al internetului, dar și în sublinierea practicării jurnalismului în epoca rețelelor sociale și a dark web.