Probabil că avem cu toții oameni la care ținem nespus și cărora, uneori în momente anume, alteori niciodată, nu le putem spune ceea ce ne dorim să le spunem. Poate că tăcerea noastră este vina lor, sau poate că nu.
Carlos Saiz debutează cu un lungmetraj a cărui putere stă în simplitatea cu care își spune povestea, lăsându-și personajele să trăiască, să caute și să încerce sub ochii noștri, fără să intervină mai mult decât este necesar. Dar ce să încerce? Ei bine, ceea ce încercăm cu toții: să ducem vieți în acord cu propriile idei despre fericire, dragoste și libertate. De aici, puterea extraordinară a filmului: deși personajele au o idee foarte vagă despre ce anume înseamnă de fapt fericirea, dragostea și libertatea, nu încetează nicio clipă să se lupte pentru ele.
Călătoria în care tânărul Lionel și tatăl său imposibil se îmbarcă, din Spania până în Franța, pentru a o sărbători pe sora lui Lionel, îi împinge să înceapă o inevitabilă confruntare a trecutului, atât înainte, cât și după divorțul care le-a marcat viața, urmat la câțiva ani de moartea mamei.
Lionel pare să fie arhetipul personajului tăcut din filmul de artă doar până când înțelegem cât de greu îi e de fapt să comunice cu tatăl pe care, de-a lungul drumului, realizează cât de mult îl iubește. Iar tăcerea, element principal aici, devine activă și cât se poate de prezentă. Tot ce se petrece în acest pe jumătate road movie și pe jumătate coming of age este construit în jurul tăcerii, al imposibilității aparente de a comunica. Momentele în care această lege a muțeniei este sfidată, în care ceea ce se rostește nu e doar trăncăneală stânjenitoare, sunt, prin raritatea lor, cu atât mai valoroase.
Iar dacă, văzând distribuția, observăm faptul că cei trei protagoniști ai filmului împart aceleași nume – Lionel Corral, Lionel Corral Bernal și Alicia Bernal – faptul nu este doar o coincidență. Povestea pe care o urmărim e cât se poate de adevărată, Saiz construind trama unei tandre ficțiuni chiar la limita documentarului, folosind oameni reali, în situații reale, îmbarcați într-o călătorie cât se poate de reală. De aici sentimentul acut că suntem invitați în intimitatea unei povești de viață care nu poate fi contestată sub nicio formă.
Iar adevărul pare să fie, cel puțin așa cum îl găsim în Lionel, că, odată cu tăcerea lor, crește și dragostea noastră. Așa suntem noi, imperfecți și muritori.
Film prezentat cu sprijinul Ambasadei Spaniei în România.
Sâmbătă, 13 iunie, 22:30 – Cinema Victoria
Luni, 15 iunie, 17:30 – Cinema Victoria