Nu-i loc de Ion Glanetașu (fost sportiv, alcoolic fără adăpost) și Fred Vasilescu (livrator Glovo absolvent de Drept) în Floreștiul fain, no.
S-ar zice că Radu Jude a ridicat aproape singur filmul autohton de actualitate de pe canapelele middle class unde fusese uitat de (de-acum) vechiul Nou Cinema Românesc. Pentru cel mai recent exemplu, regizorul abandonează claxonul bucureștean cu înjurătură din Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (2021) și Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023) în favoarea politeții clujene superioare, optând totodată pentru o poveste și o execuție mai sobre, dar cu caracter și mai pronunțat de pumn în plex.
Practic, Kontinental ’25 este Europa ’51 de Rossellini, ediția realist-capitalistă: asemenea burghezei jucate de Ingrid Bergman, și executoarea judecătorească Orsolya (excelenta Eszter Tompa) asistă la o tragedie care îi provoacă un soi de epifanie umanistă, doar că vina pentru tragedie îi aparține indirect chiar ei, iar epifania se poate să fie „doar o fază”.
Căci ce-ar mai putea să facă Orsolya odată ce omul pe care îl evacuase din locuința și așa improvizată s-a sinucis (și încă într-o manieră tulburătoare)? Să plângă, să se confeseze soțului, mamei, prietenei, preotului, colegilor de la muncă? Să adauge încă un ONG pe lista donațiilor pe care le face lunar direct prin Vodafone? Să renunțe în chip de doliu la concediul în Grecia? Și de le-ar face pe toate, violența sistemică aflată la originea problemei tot n-ar dispărea. „Of, cum e și lumea asta!”