Caisă se deosebea de toţi ceilalţi copii care se antrenau cu Maestrul Dobre
Cum l-ai descoperit pe Caisă și pe antrenorul său?
Întîmplător. Am fugit de la o sală să nu mă mai întîlnesc cu fosta iubita și am ajuns la secția de box de la Steaua, unde i-am întîlnit în prima zi pe Maestrul Dobre și pe Caisă. Acum, că sîntem în prag de lansare în cinema cu documentarul, îmi vine aproape să-i mulțumesc fostei iubite.
Ce te-a atras la personajele astea? În sală bănuiesc că mai erau și alți oameni care se antrenau.
Caisă se deosebea clar de toți ceilalți copii care se antrenau în perioada aceea la Maestrul Dobre. Pe lîngă talentul evident cu care era înzestrat, avea o mîndrie și o seriozitate care m-au fascinat. Totuși, la început, era distant și suspicios. Cu Maestrul m-am conectat instant, avînd același umor și fiind făcîndu-ne cunoștință un amic în comun din lumea boxului. Mi-am dat seama pe vremea aceea că Maestrul îl îndrăgește mult pe Caisă și că îi era greu să păstreze distanța necesară dinte antrenor si elev. Mi-a plăcut mult relația lor de loialitate. Am aflat ce planuri mărețe aveau cu compionatul național de box, care urma să aibă loc în cîteva luni, și mi-a încolțit imediat ideea unui film. A doua zi deja le-am propus să facem niste teste cu camera. Testele au ieșit cu mult peste așteptări și nu am mai avut posibilitatea să mă răzgîndesc. La două săptămîni după ce ne cunoscuserăm, deja lucram la film.
Ce ai aflat făcînd documentarul ăsta?
Am aflat în primul rînd că există puteri nebănuite care te ajută să treci peste orice greutate, atunci cînd ții cu adevărat la un lucru. Auziseam de această teorie, dar nu o testasem în meseria mea atît de dur ca în acest film. În mod ironic, ea se potriveste și pentru lupta pe care o duc personajele din filmul Caisă.
Dincolo de legătura emoționantă care se creează între cei doi protagoniști, e vorba și despre o stare de fapt din sportul românesc. Pot oamenii să lupte și să schimbe un sistem defectuos?
Așa vreau să cred că da. Pînă la urmă sistemul e făcut de oameni, deci în teorie tot ei pot să îl corecteze dacă se degradează. Îmi vine în minte o analogie cu cubul Rubik. Omul l-a făcut, este lansat în forma lui perfectă, echilibrată, cu fiecare culoare la locul ei. Dar cum îl rearanjezi o dată ce a fost mișcat? Într-adevăr, este nevoie de oameni cu o vocație și o tenacitate deosebită care să îndrepte lucrurile. Unul dintre ei este pentru mine Maestrul Dobre. Poate că nu va schimba întregul sistem, dar, cu siguranță, în raza lui de acoperire, oricît de mică ar fi, copiii se simt protejați și încurajați să-și urmeze visul. Filmul este și un omagiu pentru acești eroi mici, anonimi, din jurul nostru, care își fac treba zi de zi, indiferent dacă sînt răsplătiți sau nu. Acești oameni sînt pentru mine o sursă de inspirație. Sper ca filmul sa aibă o mică contribuție la ameliorarea condițiilor în care Maestrul Dobre își face meseria. Dar, în mod paradoxal, există și riscul ca el să aibă de suferit de pe urma filmului, pentru că a avut curajul să expună personaje din jurul lui, care dăunează mult acestui sport.
Cît ai lucrat la film?
Probabil mai mult decît ar fi fost necesar. Grosul filmărilor le-am făcut în 2013, în preajma acelui campionat național de box care este și climax-ul filmului, dar după aceea mi-a luat mult timp pînă cînd am realizat că personajul principal este, de fapt, Maestrul. A trebuit apoi să restructurez sute de ore de material în jurul lui și să refilmez anumite secvențe. Un motiv suplimentar a fost lipsa de finanțare. Oricît ne-am zbatut, soarta filmului a fost să rămînă unul independent.
Ce a fost cel mai greu în aventura asta?
Să-mi păstrez încrederea că spun o poveste adevărată, demnă de a fi arătată unui public larg. Pînă cînd nu a intrat în echipă și Tudor Giurgiu eram singur pe toate fronturile. Și, uneori, îmi pierdeam speranța că voi duce filmul pînă la capăt.