Șapou: O studentă la regie și un figurant intră într-un bar…
Regizoarea Tova Mozard și actorul Russel Kingston s-au întâlnit pe un platou de filmare din Hollywood. Ea era o foarte tânără studentă suedeză, el – deja un veteran în figurație. Au intrat în vorbă și s-au legat printr-un soi de joacă de-a creativitatea pe peliculă: el oferea actoria, ea – camera de filmat. Așa și începe filmul, cu un aer de brainstorming indie, în care Russ explică de ce un cadru continuu e mai eficient decât un montaj, iar Tova, din spatele camerei, recunoaște în cele din urmă că nu poate filma și mânca un burrito în același timp.
Deși regizoarea e mereu prezentă și familiaritatea dintre cei doi e palpabilă, focusul rămâne integral pe Russ, care se lăfăie în lumina palidă a unicului reflector îndreptat doar spre el. Actorul trăiește o singurătate atemporală în orașul viselor. Povestește cu mândrie că a lucrat cu (sau pe lângă) aproape toți marii actori din Hollywood, citează replici din filme, anunță personaje și este mereu la fel. Pare născut să se joace doar pe sine însuși.
Cei 20 de ani de prietenie se amestecă fără efort. Și nu e greu să pierzi reperele temporale când atât protagonistul, cât și decorurile din jurul lui rămân mai mult sau mai puțin neschimbate.
Documentarul are o stranietate ce capătă formă concretă, în mod ironic, abia în finalul care rupe complet legătura cu realitatea. Acest final anunță și posibila dualitate a întregului demers: una de care regizoarea e conștientă și pe care o lasă expusă în film. În fond și în definitiv, pentru ea e vorba de un act artistic, iar pentru Russ, oricum întreaga lume e o scenă. Mereu.
Marți, 17 iunie, ora 12:15 – Cinema ARTA