Veneția 76: o ediție vitală

Am bifat din nou, cu obișnuitele probleme venețiene (cozi imense la vaporașe și la filme), ultima ediție, definită „memorabilă” de presa italiană, a celui mai vechi Festival de film din lume: Mostra de la Veneția s-a născut în 1932 (cîteva ediții nu s-au desfășurat din cauza celui de-al doilea război mondial), în timp ce Cannes a avut prima ediție în 1946.

Alberto Barbera, directorul artistic al Mostrei Internazionale di Arte Cinematografica, a declarat: “Nici un festival, fie el de mare valoare sau mai modest, nu poate da răspunsuri la întrebări complexe, cum ar fi acelea referitoare la viitorul cinematografiei în general”.

La Veneția am avut exemple despre diferitele orientări care inspiră producția cinematografică din cele cinci continente. Nu mai există o definiție rigidă despre ce este sau nu este cinematografia. Am avut parte de un cinema pur și impur, o aventură liberă, o disponibilitate de a ne urca în vapoarele din Veneția, străbătînd marea, fără a cunoaște însă destinația călătoriei noastre. Aceasta pare a fi metafora cea mai potrivită pentru a descrie programul acestei ediții a Festivalului. Fără busolă, am navigat în ape tulburi, am văzut filme bune și filme mai slabe, am descoperit limbaje noi și noi forme de artă, cu care ne vom obișnui cu siguranță, în mod rapid, acea rapiditate care caracterizează epoca noastră.

În programul selectat pentru această ediție se pot observa mai multe tendințe. Prima este aceea care se referă la numeroasele filme care înfruntă, în mod diferit, problema condiției feminine în societatea contemporană. Și nu mă refer la filme realizate de femei, care au fost un sfert din întreaga selecție, ci la portrete de femei, care demonstrează o mare sensibilitate și o atenție deosebită față de universul feminin.

O altă recurență interesantă se referă la filmele care reconstruiesc cu atenție maniacală fapte din istoria trecută sau recentă, cu voința precisă de a actualiza evenimente altfel destinate să fie uitate sau deformate.

Am observat o reîntoarcere la un cinema al realității, lipsit de universuri paralele, care încearcă să se confrunte cu problemele prezentului. Dar nu au lipsit nici filmele de gen: thriller, război, animație, pentru un public mai vast.

Un program complex, care a prezentat filme din toate continentale și în care numărul regizorilor debutanți sau mai puțin cunoscuți a depășit cu mult numărul regizorilor consacrați. O experiență care ne-a asigurat că există un viitor al cinematografiei. Nu ne-am așteptat nimic deosebit, dar am privit totul cu ochii larg deschiși și am întrevăzut o artă care ne-a făcut plăcere și care nu ne-a plictisit (cu cîteva excepții).

A crescut numărul studenților acreditați, care au privit toate filmele cu interes și pasiune, și au făcut ca această ediție să fie definită „a bicicletelor și a rucsacurilor”.

Juriul a fost compus din următoarele personalități: președintă regizoarea argentiniană Lucrecia Martel, criticul de film din Canada Piers Handling, regizoarea australiană Jennifer Kent, actrița britanică Stacy Martin, operatorul mexican Rodrigo Prieto, regizorul japonez Tsukamoto Shinya și regizorul italian Paolo Virzì.

În competiție am văzut 21 de filme, multe ale unor autori faimoși: Roy Andersson, Olivier Assayas, Noah Baumbach, Atom Egoyan, James Gray, Robert Guédiguian, Pablo Larrain, Todd Phillips, Roman Polanski, Steven Soderbergh, Yonfan.

În concurs și trei italieni: Mario Martone, Franco Maresco și Pietro Marcello, pe care l-am cunoscut acum cîțiva ani la TIFF.

Numărul vedetelor care au pășit pe covorul roșu a fost impresionant: Catherine Deneuve, Juliette Binoche, Jude Law, John Malkovich, Penelope Cruz, Gael Garcia Bernal, Scarlett Johansson, Adam Driver, Brad Pitt, Johnny Depp, Robert Pattinson, Gong Li,  Joaquin Phoenix, Meryl Streep, Gary Oldman, Antonio Banderas, Cate Blanchett, Roger Waters, David Cronenberg, Isabelle Huppert și mulți alții. „Mai lipseau Woody Allen și Martin Scorsese”, a declarat satisfăcut Alberto Barbera.

În afara competiției, autori precum: Costa-Gavras, David Michod, Gabriele Salvatores, Alex Gibney, Sergei Loznitsa, Guillermo Arriaga, Gaspar Noè, Paolo Sorrentino și singurul film românesc prezent la Mostra, Colectiv de Alexander Nanau, care a fost aplaudat minute în șir în Sala Mare.

Tot în afara competiției, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea lui Stanley Kubrick, a fost prezentat Eyes Wide Shut.

Ca „Eveniment Special”, a fost proiectat filmul Goodbye Dragon Inn de Tsai Ming-Liang, în prezența autorului. Filmul fusese prezentat la ediția Mostrei din 2003.

În cadrul secțiunii Venezia Classici, au fost proiectate filme restaurate ale unor importanți autori, printre care Bernardo Bertolucci, Luis Bunuel, David Cronenberg, Manoel De Oliveira, Federico Fellini, Dennis Hopper, Martin Scorsese.

Leul de Aur pentru întreaga carieră a fost acordat regizorului spaniol Pedro Almodovar, 70 de ani și 36 de filme, și actriței americane Julie Andrews (Mary Poppins, The Sound of Music, Victor Victoria).

Palmares: Premiul Marcello Mastroianni, acordat unui tînăr actor debutant, i-a revenit australianului Toby Wallace din filmul Babyteeth de Shannon Murphy.

Premiul pentru cel mai bun scenariu i-a fost decernat regizorului chinez Yonfan pentru No.7 Cherry Lane, un film autobiografic, despre o dragoste disperată.

Premiul Special al Juriului a rămas în Italia cu filmul Mafia Is Not What It Used To Be de Franco Maresco, film dedicat fotografei siciliene Letizia Battaglia, 80 de ani, care în fotografiile sale a povestit războaiele Mafiei, definită de New York Times”“una dintre cele unsprezece femei care au marcat epoca noastră”.

Marele Premiu al Juriului a fost obținut de Roman Polanski, pentru filmul J’accuse, care povestește afacerea Dreyfus, din 1895, cînd căpitanul Dreyfus, din armata franceză, a fost acuzat pe nedrept de a fi un spion.

Cupa Volpi pentru cea mai bună actriță i-a fost înmînată franțuzoaicei Ariane Ascaride pentru filmul Gloria Mundi, regizat de soțul ei, Robert Guédiguian, despre o familie din Marsilia, care se reunește cu ocazia nașterii micuței Gloria.

Cupa Volpi pentru cel mai bun actor a fost obținută de italianul Luca Marinelli pentru filmul lui Pietro Marcello, Martin Eden, după romanul lui Jack London. Acțiunea se petrece însă nu în California, ci la Napoli.

Leul de Argint pentru cea mai bună regie i-a revenit suedezului Roy Andersson, pentru tablourile suprarealiste din filmul About Endlessness.

Leul de Aur a fost cîștigat de Joker, de Todd Phillips, cu Joaquin Phoenix și Robert De Niro, produs de Bradley Cooper. Un film minunat, despre complexitatea personajului Joker, interpretat în mod memorabil de Joaquin Phoenix. Arthur Fleck, înainte de a deveni Joker așa cum îl cunoaștem, încearcă să-și găsească locul în societatea din Gotham City. Ziua este un clown, iar noaptea încearcă să fie comic de cabaret. Prizonier al unei existențe care se mișcă între apatie și cruzime, Arthur ia o decizie greșită, care îi va marca viața. Un studiu de personalitate, în care Joaquin Phoenix ajunge la un nivel la care foarte puțini actori au ajuns vreodată.