Și dacă inteligența artificială știe că ne este frică de ea?
„Am început lucrul la filmul ăsta cu mult înainte ca inteligența artificială să explodeze. M-a luat prin surprindere cât de rapid au avansat lucrurile”, mărturisește regizorul elvețian Simon Jaquemet despre o poveste ce condensează toate fricile noastre legate de AI în chipul unui copil androgin (Sandra Guldberg Kampp) care își dorește doar să înțeleagă ce se întâmplă.
Inspirat de filme precum Her (se vede sâmbătă la Cinema Dacia) sau Ex Machina, dar și de romanele scriitorului Stanisław Lem (cel care i-a oferit lui Tarkovski pretextul să se piardă în Solaris), Jaquemet a ales să personifice AI-ul, o parte din poveste fiind spusă din perspectiva acestei entități. Pentru a simplifica lucrurile (deși o bună parte din film se discută în termeni extrem de specifici) și, totodată, pentru a explora ideea de antrenare și maturizare a inteligenței artificiale, regizorul a inventat un univers de tip survival game, în care aceasta evoluează.
În centrul filmului se află un cuplu al cărui copil suferă de o boală incurabilă. Tatăl (Elliott Crosset Hove), programator, se confruntă cu iminenta pierdere a fiului său și își canalizează întreaga energie într-un singur scop: dezvoltarea accelerată a unei inteligențe artificiale care, poate, va găsi un leac. Este o poveste tulburător de contemporană, iar finalul oferă un răspuns atât de credibil la întrebarea „ce va fi?”, încât devine neliniștitor – în contextul visului vechi de când lumea al omenirii de a învinge moartea. Un final superb.
Ce ancorează și mai puternic filmul în universul secțiunii Tomorrow is Fear este faptul că regizorul a învățat să programeze și a creat un software capabil să distingă între imaginea digitală și cea pe peliculă 35mm și să manipuleze culorile, iar întregul film a fost trecut prin acest filtru. Rezultatul este, astfel, un hibrid fascinant, o mică capsulă de azi.