În pandemie, una dintre activitățile mele preferate era să observ comportamentul găinilor din curtea casei în care locuiam temporar. Printre ele se afla una neagră, mereu ciugulită în cap de celelalte la ora mesei. Mi-a părut rău de ea și a început să îmi fie dragă, așa că, în cele din urmă, am botezat-o Lexi.
Protagonista celui mai nou film al regizorului maghiar György Pálfi, intitulat simplu Găina, nu a primit niciodată un nume și, pentru că mi-a amintit puternic de Lexi a mea, am hotărât că așa o va chema.
Acțiunea scenariului dezvoltat împreună cu Zsófia Ruttkay, o colaboratoare recurentă, plasează acțiunea în Grecia. Stilul nonconformist al autorilor se remarcă încă din începutul comediei dramatice cu elemente de thriller, când suntem martori la depunerea explicită a unui ou.
Apoi camera urmărește parcursul lui prin fermă până la eclozare, când la suprafață scoate capul un singur puiuț negru într-o mare de boboci galbeni. La fel ca Rățușca cea urâtă, acesta ajunge respins de semenii săi, dar și de oameni. Atunci când crește, un angajat ia găinușa acasă pentru a o găti. Dar drumul cu dubița reprezintă prilejul perfect pentru evadare.
Așa începe aventura lui Lexi, o călătorie în care va fugi de prădători, va ajunge în curtea unui vechi restaurant, se va îndrăgosti și va încerca să își păstreze ouăle cu orice preț și cu multă creativitate, cu toate că pare o sarcină sisifică ce vine cu nenumărate dezamăgiri. Aproape toate cadrele sunt văzute din perspectiva ei și, chiar dacă nu vorbește ca animalele din filmele pentru copii, este personificată prin comportamentul ei firesc, care exprimă sentimente specifice oamenilor: de la iubire la frică, de la confuzie la speranță și de la neputință la îndârjire.
Povestea ei, profund umană și pe alocuri tragică, se întrepătrunde ireversibil cu cea a noilor săi stăpâni: patronul localului, fiica lui și iubitul ei, implicat în afaceri dubioase. Fără ca vreunul să fie conștient, ei și Lexi își dau reciproc planurile peste cap, împiedicându-se unii pe alții în a-și atinge obiectivele. În acest artificiu narativ rezidă o mare parte din umor, dar și cele mai dureroase momente ale filmului. Muzica folosită inventiv, de la ritmuri grecești la versuri de dragoste și până la Boléro al lui Maurice Ravel, compensează adesea lipsa de cuvinte.
Simpatic și înduioșător, Găina atinge un număr surprinzător de probleme contemporane ale oamenilor și animalelor deopotrivă, devenind un îndemn de a nu renunța niciodată la propriile visuri.
Miercuri, 17 iunie, ora 21:45 – Piața Unirii Open Air
Joi, 18 iunie, ora 18:00 – Cinema Dacia Mănăștur