Un documentar haotic precum viața, emoționant precum muzica, sincer și autentic.
Se spune despre Frank Sinatra că nu apărea niciodată în public altfel decât îmbrăcat într-un costum, la patru ace. Nu din vanitate, ci fiindcă simțea o responsabilitate uriașă: el era reprezentantul de frunte al comunității italienilor, într-o Americă mai rasistă decât s-ar crede. Documentarul Caliu. Nicidecum altceva, ce să fac altceva? transmite același sentiment de responsabilitate: față de muzică, față de statutul de artist internațional, față de propria moștenire culturală și mai ales față de propria valoare.
Spre deosebire de starurile pop, lăutarii nu sunt percepuți atât ca artiști care se exprimă pe sine în muzica lor, ci mai degrabă ca niște facilitatori pentru emoțiile celor care îi ascultă. Ei cântă „de inimă albastră” sau „de petrecere”, după cum li se cere, rămânând însă într-un con de umbră emoțională, chiar sub reflectoarele scenei. Documentarul realizat de Simona Constantin reușește cu candoare să umple această distanță, arătând povestea omului Caliu, cu respect și cu autentică prietenie.
Reiese însă o lecție extraordinară: muzica nu este despre ego, indiferent cât de tare se încing spiritele și indiferent cât de greu este de recapturat gloria de odinioară. Privită prin ochii lui Caliu, muzica este despre responsabilitatea de a fi acolo ca s-o cânți, din Clejani și până sub Turnul Eiffel, de lângă familie și până în brațele lui Johnny Depp. Nicidecum altceva.