La aproape treizeci de ani după ce Walter Salles a primit Ursul de Aur la Berlin pentru Central Station (1996), cu Fernanda Montenegro în rol principal, regizorul a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film străin cu Sunt încă aici, având-o pe fiica ei, Fernanda Torres, în rolul protagonistei. Laureată a Globului de Aur pentru prestația sa, actrița o interpretează cu o forță de nedescris pe Eunice Paiva, o soție văduvită de regimul dictatorial din Brazilia anilor ’70. Filmul se întinde pe trei planuri temporale (1971, 1996 & 2014), aşa că Eunice cea în vârstă este jucată chiar de Montenegro.
Scenariul scris de Murilo Hauser și Heitor Lorega se bazează pe colecția de memorii Ainda estou aqui, semnată în 2015 de Marcelo Rubens Paiva, fiul lui Eunice, și consemnează tragedia care a lovit familia atunci când tatăl său a fost arestat, doar pentru a nu se mai întoarce niciodată acasă. Infracțiunea sa a fost reprezentată de ajutorul acordat deținuților politici în comunicarea cu rudele lor îngrijorate.
În ciuda faptului că regimul respectiv se considera anti-comunist, metodele lor par să poarte o similaritate neliniștitoare cu cele implementate în închisorile țării noastre din aceeași perioadă. Acestea nu sunt arătate pe ecran niciodată, întrucât privim penitenciarul doar prin ochii lui Eunice, dar câteodată sunetele sunt chiar mai explicite decât imaginile.
Ce iese în evidență în această docudramă de epocă, totuși, nu este brutalitatea unui sistem totalitar, care din păcate reprezintă o caracteristică generală în astfel de circumstanțe, ci reziliența de care eroina a dat dovadă. Lupta sa neîncetată pentru dreptate, pentru cinstirea soțului ei și pentru liniștea familiei nu s-a încheiat decât atunci când i-a fost înmânat certificatul de deces, un act ce atestă crimele atroce comise de aparatul politico-militar și învăluite ani de zile în mister.
Puterea de a sta dreaptă de dragul copiilor ei e inspirațională, un exemplu de urmat în vremuri întunecate, ca și forța de a transforma durerea în activism și de a reaminti constant tuturor: „Sunt încă aici”. Un ecou care se propagă chiar și după stingerea ei din viață.
Marți, 17 iunie, ora 21:00 – Casa de Cultură a Studenților
Pornind de la filmul Sunt încă aici, Daniel Șandru va participa mâine, 18 iunie, de la ora 17:00, la o dezbatere moderată de Mihnea Măruță, la TIFF Talks, în Piața Unirii, pe tema „Crimele regimurilor totalitare & memoria filmului“.