Sâmbătă seară, începând cu ora 19:30, The KVB va ocupa scena de la Castelul Bánffy. Un duo britanic de post-punk format din Nicholas Wood și Kat Day, The KVB și-a găsit sunetul undeva la intersecția dintre muzica clasică alternativă și cea darkwave și electronică contemporană. Cunoscuți pentru fuziunea dintre sintetizatoarele analogice, riff-urile de chitară întunecate și atmosfera dream-pop psihedelică, show-urile live KVB sunt experiențe audio-vizuale intense, completate de proiecții hipnotice și o energie captivantă.
După concert, publicul va fi invitat să participe la proiecția celebrului film The Rocky Horror Picture Show, regizat de Jim Sharman în 1975. Chiar și după 50 de ani de la lansarea sa, filmul rămâne un fenomen cult classic, datorită atmosferei sale unice și a interacțiunii cu publicul, care îl transformă într-o adevărată sărbătoare a libertății de expresie și a creativității.
Este explicabil de ce publicul din 1975 l-a respins. Conservatorismul era la mare înălțime în acea perioadă, iar subiectele care tratau libertatea de gen și orientarea sexuală, ideea de androginism sau bisexualitate abia ieșiseră la lumină și își făceau loc să fie mai întâi auzite și apoi înțelese. Iar RHPS se juca cu toate acestea în cel mai detașat mod cu putință, afișând nonșalant un protagonist egoist, ambivalent, mincinos, sadic și vindicativ care făcea paradă de toate astea pe tocuri, într-un corset strâmt, cu ruj strident pe buzele groase din care declama mândru că este un dulce travestit din Transilvania transsexuală.
„O încercare forțată de parodie care eșuează. Mai mult obositoare decât șocantă.” (Monthly Film Bulletin, Marea Britanie). „Un gunoi kitsch.” (The New York Times). „O adunătură de părți care nu se potrivesc între ele și care generează un ansamblu ratat.” (Variety).
Toate aceste citate sunt extrase din reacțiile la premiera filmului din 1975. The Rocky Horror Picture Show a fost inițial un imens eșec, lovindu-se de reticența criticilor și a publicului deopotrivă. Filmul a fost scos rapid din cinematografe după premieră și nimeni nu s-a așteptat ca el nu doar să revină, ci să rămână în atenția fanilor, cimentând noțiunea de film cult, 50 de ani and still counting.
Tim Curry este marcant în acest rol, în același mod în care rolul l-a marcat pe el în memoria vizuală, dar mai ales afectivă a celor (mulți) care au citit în RHPS mesajul corect și fără perdea, unul care iată, rămâne valabil și astăzi: nu te mulțumi cu visul, trăiește-l.
Cu toate că vremurile s-au schimbat și, teoretic, înțelegem și știm mai multe, atât de multe încât ai zice că acest film ar putea să capete o dată de expirare, iată că ea nu se arată la orizont. Și poate că este din cauza faptului că unele mesaje, ambalate astfel încât să te salte din scaun sau să te îndemne să cânți odată cu ele, sunt valabile la orice vârstă, în orice colț al istoriei pe pământul ăsta. Și poate că Ebert, în cronica din 1975, avea un pic de dreptate: „The Rocky Horror Picture Show ar fi, bănuiesc, mai distractiv dacă n-ar fi un film. Îi este locul pe scenă.”
Criticul a dat doar două stele filmului, ceea ce i-a pecetluit soarta în cinematografe, pe zi. Pe noapte însă, lucrurile au stat complet altfel. Rocky Horror Picture Show este până în ziua de azi un veteran al midnight screening-urilor, unde spectatorii vin costumați în personajele preferate, cântă și dansează odată cu ele, aruncă cu orez la secvența nunții (a doua, desigur) sau se împroașcă cu apă. Publicațiile vremii povestesc că, în primii ani, înainte ca administratorii sălilor să impună niște reguli de conduită, era un adevărat chin să faci curat după film.
RHPS este despre dorința de a fi exact ce-ți place, cum și cu cine îți place, totul pe o muzică ce dă dependență. Sub coperta unui film de gen, ce parodiază horrorul camp, el spune povestea unui cuplu de proaspăt căsătoriți ce rămâne cu mașina în pană și se adăpostește, pe furtună, în cel mai apropiat castel (!!) din zonă. Acolo dau peste o mulțime pestriță, adunată în jurul unui matron kinky, care se preocupă să-i inițieze (cu sau fără știrea lor) în varii plăceri în timp ce-și definitivează invenția – un Frankenstein blond, musculos, a cărui singură treabă este să devină bărbat.
Dacă ai văzut deja filmul, știi ce ai de făcut la proiecție. Dacă alegi să te lași inițiat, Bonțida este locul perfect. Te așteptăm!