Chipeș, manierat și perfect lipsit de suflet, sau despre distopia (și țeapa) promisiunii că le-am putea optimiza pe toate.
„Interacțiunile sociale pot fi atât de incomode uneori! Cine nu s-a săturat de teama că va lăsa o impresie proastă? Sau că va fi judecat/ă de ceilalți pentru un aspect al vieții sale care nu corespunde așteptărilor standard? Când toți ceilalți – judecând după instagramuri, cel puțin – par să corespundă atât de bine. Ei bine, există o soluție. Pe vremuri, confortul și eficiența însemnau obiecte care ne scot din belele și ne fac să ne simțim mai bine. Astăzi, avem oameni pentru asta!”
Mai în glumă, mai în serios, cam așa ar putea suna și ad-ul de la Good Company, firma de închiriat actori sociali pentru situații dificile din filmul de debut al lui Bernhard Wenger. Patronul său, Matthias (Albrecht Schuch), este un tânăr ultra-prezentabil care se descurcă bine și în rolurile pentru care este contractat (amic intelectual, fiu iubitor, tată aviator, soț rău etc.), și în viața personală (casă smart, relație frumoasă). Până când, în mod previzibil, nu se mai descurcă, și pe masca perfecțiunii apar crăpăturile.
Ce altceva se mai întâmplă atunci? Tot felul de neplăceri. Stânjeneală, certuri, încurcături care se întorc sub formă de gânduri intruzive. Amar. Satiră excelentă pe axa Yorgos Lanthimos-Ruben Östlund. Dar se mai întâmplă și că Matthias începe să arate, într-un final, a om. Ironia e că, la cât de eficientă s-a făcut Viața™ oricum, nu e sigur că mai are cine să se prindă.