O drag queen de origine musulmană își pierde și regăsește iubirea într-o comedie înduioșătoare despre curajul de a fi tu însuți.
Gene false, fard, sine. Acestea sunt secretele pe care Layla (Bilal Hasna) le ascunde ocazional sub portul palestinian și sub numele de Latif. La o sărbătoare alături de familie, dansând, poalele hainei i se ridică. În jur se împrăștie cioburile unei autenticități constrânse. Printre drag show-uri cu prietenii și așteptări din partea părinților, a venit momentul ca Layla să își creeze propriul portret. Unul fluid, care lasă loc vieții să-și spună cuvântul.
Dacă ai reușit să treci prin tinerețe fără episoade rușinoase, felicitări, probabil ești printre puținii. Pentru cei cărora nu ne-a ieșit, o avem pe Layla, care tânjind după trăirile vârstei, își invită prima iubire în oraș cu carne de vită în perucă. N-am avea de ce s-o judecăm, căci, finalmente, coming-of-age-ul regizat de Amrou Al-Kadhi se dovedește inofensiv de savuros – pe de-o parte, datorită jocului carismatic al lui Hasna, iar pe de alta, datorită sentimentului vag familiar de „am trecut și eu prin asta”.
În ciuda momentelor demne de compasiune, există, totuși, un lucru la care Layla excelează, și anume spectacolul, iar scenele suburbiilor londoneze pare că au fost special croite pentru ea. Dar oricât de luxuriantă ar fi lumea în fața cortinei, din spatele ei se aud ecouri veșnic monocrome. Tocmai în minuscula crăpătură dintre „cine vreau să fiu” și „cine vor să fiu” își va face loc Layla, mai liberă ca niciodată.