Rusalka, debutul în ficțiune al regizorului Claudiu Mitcu, meditează asupra morții prin deformarea unui spațiu vrut confortabil, iar rezultatul este cutremurător.
Orice poveste are nevoie de un început, un mijloc și un sfârșit, însă nu neapărat în această ordine. Rusalka, debutul în ficțiune al regizorului și producătorului Claudiu Mitcu — al cărui palmares de documentare include Procesul (2017) și recentul Hai, România! (2024) — alege să pornească de la sfârșit. Mai exact, de la sfârșitul vieții a unui grup de cinci prieteni, întorși într-o stațiune cu iz lynchian pentru încă un an.
Mitcu, care co-semnează scenariul alături de Mihai Mincan, nu construiește însă o destinație de vacanță pentru oameni la sfârșit de drum, ci un spațiu liminal aflat la limita dintre moarte și viață, marcat de angajatele-îngeri și tăcuta proprietăreasă, singurele ființe din această stațiune idilică înfricoșător de goală, toate rupte parcă din purgatoriu.
Frumusețea locului se lovește constant de o pătură de stranietate, dând formă unui suprarealism meditativ și neprimitor. Rând pe rând, fiecare dintre cei cinci prieteni, în frunte cu Maia Morgenstern și deliciosul Claudiu Istodor, își exclamă poetic gândurile despre moarte. Cu toții încearcă să se lege de trecut, de cei pierduți, pentru a evita contactul inevitabil cu moartea.
Cel mai mortuar însă este peisajul auditiv excepțional construit de Alexandru Dumitru, compus din corzi cu tente scandinave, synth-uri onirice și ocazionala piesă veche în italiană, introduse atent pentru disconfort maxim. Concentrat, atmosferic și teribil de inconfortabil, Rusalka este un debut fenomenal — o schimbare de traiectorie ofertantă pentru veteranul Mitcu.
Sâmbătă, 22 iunie, ora 10:00 – Cinema Victoria