Sasha, o adolescentă de 68 de ani, e invalidă. De ziua sa, familia îi face cadou un clovn care e nu numai sufletul petrecerii, ci și tortul—la propriu. Însă Sasha refuză să se înfrupte. În debutul lui Ariane Louis-Seize, vampirii nu dorm în sicrie, iar crucile și soarele în lumina căruia nu strălucesc le provoacă simple alergii. Cu alte cuvinte, sunt la fel de plicticoși ca muritorii de rând, doar că viețile lor sunt foaaarte lungi. Și, evident, să hrănesc cu sânge.
Mai puțin Sasha, care, în urma unei vizite la medicul vampir, află că are un creier programat pentru empatie față de victimele sale. În loc să le vâneze, ea le ajută. Ceva trebuie făcut: mama nu poate vâna pentru întreaga familie pentru următorii 200 de ani!
Îmbinând umorul sec din Ce facem în umbră cu lirismul și molcomeala cultivate de Jim Jarmusch în al său Îndrăgostiții mor ultimii, fermecătorul Vampir umanist caută sinucigaș nu e preocupat cu punerea la punct a unui set de reguli stricte pentru universul în care-și aruncă personajele.
Montrealul care rar a dat mai bine pe marele ecran e numai pretextul pentru un coming of age (în măsura în care cineva se mai poate maturiza la 68 de ani) și un love story hip, à la Moonrise Kingdom, dintre fata ciudată, neînțeleasă, și stereotipul băiatului bolnăvicios, mereu palid, care nemaisuportând bullying-ul colegilor, își propune să se sinucidă. În disperarea lui stângace, Sasha vedea oportunitatea unei victime care nu-i va bântui ulterior gândurile. Iar Paul e de acord să-i curme viața—vrea numai să-și pună torționarii la punct înainte a-și pierde sângele, și îi cere să i se alăture. Însă noaptea e lungă…
Vineri, 14 iunie, 17:30 – Cinema Victoria
Marți, 18 iunie, 21:45 – Iulius Parc Open Air