A jucat în trei dintre filmele lui Radu Jude și în cel mai recent lungmetraj semnat de Radu Muntean. Te poate face să rîzi în hohote, dar e extrem de credibil și cînd devine serios și se supără că i s-a împotmolit mașina pe coclauri, cum se întîmplă în rolul din Întregalde. E actor și regizor deopotrivă. Am vorbit despre roluri, teatru, film și pandemie.
Multă lume te știe mai ales ca actor de comedie. Eu te-am văzut prima dată pe scenă la o Gală Gopo și m-am amuzat foarte tare. Mereu mi s-a părut greu să-i faci pe oameni să râdă. Tu ți-ai dorit asta sau așa s-a întâmplat să fie?
Cred că cei mai mulți oameni mă știu ca actor de comedie. Și e normal. Am debutat la televizor făcând imitații, pe social media fac destul de multe chestii haioase, zic eu, și uite că și la Gala Gopo, un loc unde nu te-ai aștepta să fie loc de comedie, am făcut tot asta. Deci da, sunt un actor de comedie. Ar fi dubios să te aștepți de la mcdonalds să scoată niște paste. Mcpaste… dar un actor nu e un fast food. Un actor poate multe. De aia cred că lumea trebuie să rămână lucidă și să nu te închidă mental într-o singură direcție. E motivul pentru care am renunțat la Gopo. Să-l prezint, nu la premiu, că nu am. M-am gândit că dacă o dată pe an fac glume acolo în fața industriei, n-o să joc în veci într-un rol mai serios, că lumea o să creadă că numai atâta pot. Dar sunt mai liniștit acum. Ce e pregătit pt mine, accept. Și da, e ușor să faci lumea să râdă, depinde foarte mult despre ce fel de râs vorbim. Aici sunt nuanțe importante.
Cât de complicat e să scapi de ștampila asta, de “comic” și să ajungi să fii chemat și pentru roluri de serios, ca actor?
Mult mai puțin greu cât îi este lui Bendeac să zicem. Nivelul meu notorietate în zona asta de comedie nu e atât de ridicat. Nu mă știe o țară întreagă. Greu îi este poate și lui Adrian Văncică, să scape de Celentano… La mine e relativ ușor. Am proiectele mele pe regie de teatru, care nu sunt comedii, unde mă pot exprima cu adevărat. Și sunt destul de tânăr să am timp ca cineva să vină să-mi propună ceva mișto, necomic. Dar asta nu înseamnă că vreau să scap de imaginea de comic. Vreau s-o îmbogățesc, s-o împlinesc cu toate apelativele cunoscute pt actori.
Joci în multe dintre filmele lui Radu Jude. Inclusiv în ”Babardeală cu bucluc”. Ce a însemnat întâlnirea cu Radu și cum te raportezi acum la cinema?
Am jucat în trei filme de-ale lui Radu și cred că astea o să fie. În Inimi cicatrizate am avut un rolișor, în Îmi este indiferent, un rol important și în Babardeală iar un rolișor. Tura de stadion este completă. Eu aș vrea mereu să lucrez cu Radu, este un artist total imprevizibil, fenomenal de inteligent, cu o mare admirație pt arta imitației. Vede cinema-ul foarte special, cumva ironic. Are un discurs în interiorul filmului atât de prezent și pare uneori că se ia la mișto când face un film. Că râde de toată seriozitatea cu care se face film la noi. Indiferent dacă o să mă mai ia sau nu într-un film, Radu e un om special și foarte important în viața mea în artă.
În Întregalde sunteți un trio formidabil: tu, Maria Popistașu și Ilona Brezoianu. Filmul lui Radu Muntean are un efect de “cine-verite” și datorită vouă. Cum a fost experiența “naturaleții” și a acestui film în general pentru tine?
Vorbeam cu fetele când eram la filmări, și aveam scene așa mai soft, când nu ne înjuram sau nu eram într-o situație stresantă, că e foarte greu frate să joci când n-ai nimic de jucat. Doar să fii. Să vorbești nimicuri să treacă vremea, sau o mică bârfă, sau ce-ai făcut ieri. Chestii aparent banale, incredibil de greu de jucat, între ghilimele. Naturalețea din film a fost obținută cu multă muncă. Cu multe repetiții și cu o chimie reală între noi. Eu cu Ilona mă știu de mult, cu Maria am făcut un spectacol de teatru împreună, cumva dinamica era deja acolo. Se adaugă direcția extrem de solidă a lui Radu Muntean, natura care joacă un rol important în film și uite cum iese un film al naibii de bun. Pare simplu, dar nu e deloc. Știi, când pare simplu, atunci e al naibii de greu.
Ești și regizor de teatru. Aplici în munca pe scenă cu actorii ce ai învățat la filmări?
Nu știu precis că nu mă analizez în timpul sau după repetiții. Undeva în minte sunt sedimentate toate indicațiile mișto pe care le-am primit de la regizori. Toate întâlnirile mele artistice lucrează odată cu mine atunci când lucrez ca regizor. Sunt în același timp eu și sunt și cine mi-aș dori să fiu. E o meserie pe care o iubesc enorm și pentru care mi-aș dedica aproape tot timpul dacă lumea m-ar lua în serios și ca regizor de teatru. Deci iată ce avem pentru 2022. Să nu mai fiu Comicul și să devin regizorul de teatru.
Care e cea mai importantă lecție pe care ai primit-o în carieră?
Sunt zeci de lecții adunate și filtrate în peste 15 ani de când sunt în domeniu și aș putea să fac o mică listă pentru oricine vrea să facă meseria asta până la capăt cu demnitate.
Fii punctual, învață textul, poartă-te frumos și cinstit cu oamenii cu care lucrezi, dă 100% la repetiții, nu te menaja, fii deschis către nou, nu repeta același rol.
Ce ți-a lipsit cel mai mult în perioada asta de pandemie?
Să stau până târziu într-un bar și să mă cherchelesc în timp ce mă gândesc la un rol. Ăsta e un răspuns cinstit. Doar că n-am avut la ce rol să mă gândesc, că n-am mai repetat nimic de peste 10 luni, așa că e ok. E teribil de sufocant prin ce trecem, empatizez cu toate suferințele oamenilor, cu toate pierderile nedrepte pe care acest virus le-a cauzat.