Dacă m-ar întreba cineva care e filmul de dragoste la care țin cel mai mult, aș zice fără să stau nici o clipă pe gînduri: La femme d’à côté a lui Truffaut.
Nu mai știu de cîte ori l-am văzut. Dar de fiecare dată l-am descoperit la fel de emoționant. Vorbește despre o pasiune devastatoare și nebunească, despre imposibilitatea de a te opune unei relații care are legătură cu trecutul, despre dominație și slăbiciune, într-un fel care-ți rupe inima. Și parcă nicicînd disperarea n-a fost mai autentică ca aici.
Două familii obișnuite ajung să se învecineze. Casă lîngă casă, vieți exemplare, o liniște aparentă. Dar el (jucat de Gérard Depardieu) și ea (Fanny Ardant) se mai întîlniseră în altă viață. Hazardul îi va aduce din nou unul lîngă celălalt, și toată banalitatea călduță și viețile lor de familie sînt aruncate cu violență în aer.
Cînd vezi cele două cupluri care se vizitează ai senzația că nimic nu-i mai poate scoate din rutina zilnică. Sînt eleganți, politicoși și mulțumiți. Și, totuși, cei doi foști îndrăgostiți nu pot să se sustragă acelei pătimașe și distructive iubiri care îi leagă și care renaște o dată ce se reîntîlnesc.
Sînt și nu mai sînt ei. Nu se mai recunosc și încearcă să se salveze unul de celălalt. În zadar, pasiunea le schimbă definitiv și dramatic destinele. Cu cît încearcă să se elibereze, cu atît se aruncă și mai tare unul în brațele celuilalt. Se iubesc și se urăsc în egală măsură.
Nu știu ce e mai emoționant: felul în care construiește François Truffaut această poveste de amor, autenticitatea ei, interpretarea memorabilă, catharsis-ul de la final?
După ce vezi La femme d’à côté n-ai cum să nu te gîndești că e unul dintre cele mai frumoase momente de cinema, care radiografiază o pasiune clandestină cu o finețe și o subtilitate remarcabile.
Pe lîngă tensiune și emoție, filmul are și suspans. Iar cuplul Fanny Ardant și Gérard Depardieu trece prin toate stările posibile: pasiune, pericol iminent, disperare, violență. Și vor avea parte de un sfîrșit eliberator. N-ai cum să nu te gîndești la finalul filmului că nici un adulter nu va mai fi la fel după filmul lui Truffaut.