Ziua HBO

Ziua HBO reprezintă mereu un vârf al festivalului. Este, de obicei, punctul în care, la Cluj, se strâng toţi invitaţii importanţi ai TIFF. Ediţia aceasta, secţiunea cuprinde un documentar şi o ficţiune aflate sub aura celebrităţii totale.

Ellen Burstyn şi Laura Dern sunt capetele de afiş ale distribuţiei din Povestea, film al rememorării unei adolescenţe pe care Jennifer, ajunsă acum o documentaristă de succes, încearcă să şi-o amintească diferit faţă de cum s-a întâmplat de fapt. Când mama îi trimite un eseu pe care ea l-a scris la 13 ani, nu are altă variantă decât să îşi înfrunte, în ceasul al doisprezecelea, trecutul. Fantomele acelei perioade încep să o bântuie, în această dramă cu unele accente întunecat-misterioase. Uitarea protagonistei pare tipul de mecanism defensiv pe care îl punem cu toţii în aplicare când nu putem trăi cu anumite fapte petrecute lângă noi sau chiar nouă. Jennifer începe să îşi aducă aminte cum s-a desfăşurat de fapt perioada în care a luat cursuri de echitaţie la doamna G. şi la Bill, cuplul neobişnuit şi extrem de pestriţ, care s-ar putea să îi fi oferit trauma vieţii ei. Un film puternic, melodramatic, care discută despre acest subiect grav, al abuzului de minori.

Celălalt titlu al secţiunii este numit simplu, Spielberg, şi are la bază o serie de interviuri extrem de personale, rememorări pline de savoare, care surprind atât omul cât și cineastul, două personalităţi pe care pasiunea le-a contopit foarte repede într-o personalitate realmente specială. Voia să fie John Cassavetes. Dar n-a mai trebuit. Voia să combine arta şi comerţul. A reuşit. Voia să facă poveşti populare şi să revoluţioneze cinematografia: checked. Materiale de arhivă rare sau chiar exclusive fac din acest film ceva ce nu ai voie să ratezi. Aflat la nivelul profesional când în sfârşit simţi că e sigur să vorbeşti deschis despre cum ai reuşit să pui cap la cap anumite scene şi proiecte, Spielberg îşi aduce aminte despre felul cum a construit suspansul în Fălci sau Poltergeist, despre greutăţile unor filmări pe care a trebuit să le grăbească pentru a rămâne în buget sau despre începuturile, mereu anevoioase, ale carierei. Spune că, atunci când a văzut Lawrence al Arabiei, a simţit întâi că nu va fi niciodată regizor, apoi şi-a dat seama că e genul de operă pe care ar vrea şi poate într-un final să o replice sau chiar să o depăşească. Acela a fost momentul naşterii unui star care probabil că nu şi-a dorit asta niciodată în mod special. Spielberg a vrut doar să facă filme şi să îşi urmeze visul. Acest documentar, semnat de Susan Lacy, are tipul acela de aer atât retrospectiv cât şi introspectiv, unde nararea unui fenomen vine la pachet cu analiza implicită a lui. Un titlu necesar pentru oricare cinefil. E povestea unui băieţel ruşinos şi sfios care totuşi a răzbit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *