România 100, celebrarea filmului românesc

De multe ori, când apropiaţi sau oameni pe care tocmai îi cunosc află cu ce mă ocup, că scriu despre film şi că mă interesează, implicit, şi cinematografia autohtonă, mi se aduc aminte, în buclă, titlurile cele mai cunoscute. Titluri care au făcut istorie în comunism şi care încă se mai dau la televizor: Cine nu a auzit şi nu a văzut măcar o dată marile producţii istorice ale studiourilor de la Buftea? Cine nu a râs până la sughiţ în faşa seriei BD sau alături de spumosul şi atât de autentic olteanul Nea Mărin?

În cadrul TIFF, cu prilejul Centenarului Marii Unirii, se vor proiecta filme contemporane cu aceste mari hituri ale anilor ’70 şi ’80. Însă caracterul inedit al selecţiei se leagă de faptul că aduce în faţă titluri mai puţin cunoscute, omise din programele actuale ale unor televiziuni precum B1 sau Naţional.

Scopul acestei alegeri este evident: o invitaţie la conştientizarea faptului că cinematografia acelei perioade a scos şi proiecte diferite, unele de succes festivalier şi altele rămase în istorie drept încerări înduioşătoare. Filme de autor, profund stilizate, dar şi filme de gen, care – fără să îşi propună pe atunci aşa ceva – au rămas în memorie ca titluri de categorie B.

Anul 1965 coincide cu venirea lui Ceauşescu la putere şi înregistrează două demersuri extrem de diferite. Pe de o parte, Răscoala i-a adus lui Mircea Mureșan Premiul pentru debut la Cannes şi reprezintă celebra răscoală a țăranilor din 1907. Făcut în acel moment cu scopuri apăsat propagandistice – validarea unei clase sociale care căuta să se emancipeze în faţa burghezilor „răi”, capitalişti –, filmul a minunat prin grandoare şi, înainte de toate, prin sensibilitatea regizorală, survolul permanent al camerei şi interpretarea plină de forţă a lui Ilarion Ciobanu. Acelaşi an aduce şi Gaudeamus Igitur. Filmat la Cluj – pe care îl puteţi vedea în plin farmec –, are în prim plan absolvenţi de liceu care vin în acest mare centru universitar şi încearcă să intre la facultate. Gingaş şi plin de emoţie este jocul tuturor actorilor care, pe atunci, erau extrem de tineri. Anna Széles, distinsă în acest an cu Premiul pentru întreaga carieră la TIFF, duce povestea în spate – alături de Dem Rădulescu, Papaiani sau Ştefan Iordache.

Plin de momente dificil de pus în scenă, Explozia (1973) documentează un caz real: incendiul izbucnit pe nava Poseidon şi felul cum autorităţile au reacţionat. Interesant este că filmul nu a folosit trucaje, ci exploziile chiar s-au petrecut în timpul filmărilor. Fata Morgana (1981) îşi bazează povestea pe un foarte controversat adolescent pentru acea perioadă: gagicar, sex simbol. Dinu Manolache a apărut rar în film, dar a avut roluri extrem de nuanţate, iar aici joacă rolul acestui petrecăreţ care încearcă totuşi să se schimbe în momentul când ajunge să iubească o fată, cu adevărat. Este, probabil, cel mai intim şi îndrăzneţ film de dragoste al perioadei şi, cu siguranţă, cel mai puţin cunoscut.

Ultima noapte a copilăriei (1966) și Muntele ascuns (1974) vorbesc tot despre adolescență, dar dintr-o perspectivă diferită. În fiecare naraţiune, câte un băieţel trebuie să lupte cu despărţirea părinţilor, fapt mai puţin întâlnit şi cu atât mai puţin discutat în epocă.

În cadrul Romania 100, va avea loc şi lansarea unei expoziții dedicate centenarului. O selecție de reproduceri ale unor fotografii din prima jumătate a secolului XX, din colecția Sorin Nica, Photo Historia promite o incursiune în viața țăranilor români din acea perioadă și redescoperirea unor locuri emblematice, în forma în care arătau acum aproape 100 de ani.

Programul este prezentat în parteneriat cu site-ul Cinepub și Arhiva Națională de Film, iar intrarea va fi liberă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *