Monștrii noștrii, ai tuturor

Debutul lui Eduardo Casanova, În pielea mea (Pieles, 2017) e un plonjeu în estetica grotescului și a kitchului care reamintește de superficialitatea oamenilor și de granița ciudată și volatilă între frumusețe și urâțenie.

Obraznic așezat într-o ramă asemănătoare telenovelelor și în cromatica explozivă a unui decor roz bombon, fucsia, roz de somon, magenta sau mov psihedelic (phlox), filmul urmărește povestea câtorva personaje a căror apariție ori stârnește râsul, ori dezgustul, ori fetișul. Cu o fascinație à la Almodovar, John Waters ori David Lynch pentru cei pierduți, ignorați, marginalizați ori chiar excluși din societate, Casanova își începe filmul într-un bizar bordel unde Simon (Antonio Duran) tocmai a aflat că nevasta sa a născut în timp ce o octogenară dezbrăcată dă următoarea filă a unui album cu fetițe și băieței fără haine. Plângând, Simon o alege pe Laura (Macarena Gomez), o puștoaică frumoasă în ciuda faptului că ochii îi lipsesc cu desăvârșire. Ea, finalmente, devine o căutată prostituată pentru abilitatea ei de a nu-și privi clientul. Samantha (Ana Polvorosa), se naște cu un sistem digestiv inversat și e ținută de tatăl ei departe de societate. Spre deosebire de Samantha, figura Anei (Candela Pena) seamănă cu ceasurile lui Salvador Dali, iar prietenul ei Guille (Jon Kortajarena) a suferit de arsuri grave pe tot corpul. Christian (Eloi Costa) se autoflagelează din pricina unei boli psihice cauzate probabil de plecarea tatălui său, iar Vanesa (Ana Maria Ayala) e o persoană de mică statură ce va deveni în curând mama unui copil bolnav.

Poveștile lor se întrepătrund într-un spectacol al ridicolului, al hidosului, al absurdului și al superiorității. În jurul lor, normalitatea mișună ca un vierme. De la un punct, filmul devine un dialog interesant cu Freaks din 1932, iar Casanova extrapolează circul lui Tod Browning și înconjoară personajele neobișnuite cu noua societate a cărui grad de acceptare nu pare că s-a schimbat cu mult din anii interbelici. E o încercare stilizată și distractivă, dar care relevă acest monstru ascuns printre rânduri, în cazul nostru, ascuns printre cadre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *