Iarna trădării: poezie, impecabil

Un debut completamente ireproșabil, dotat cu o forță și siguranță de sine de-a dreptul frustrante.

Mare parte din debutanții și debutantele în regie sunt beneficiarii unor mângâieri părintești pe cap pentru filmelor lor prime. Nu li se impută scevențele ratate, nesiguranțele scenaristice, micile necizelări și nici oportunismele tematice. Sunt încurajați, merită încurjați, au potențial băieții, fetele oricum nu ies la numărătoare „câte ar trebui să iasă la numărătoare”.

Viitoarele lor cariere uneori sancționează entuziasmele deșănțate manifestate apropos de filmele de debut, uneori confirmă marile așteptări. Islandezul Hlynur Palmason face parte dintr-o minoritate aparte: regizorii care au debutat ireproșabil și punctat impecabil cu primul lung-metraj. Povestea a doi frați, muncitori într-o mină și traficanți de alcool într-atât de contra-făcut încât poate cauze decese bifează inevitabila rivalitate amoroasă. Dar un film nu se rezumă la scenariu și Palmason evită dintr-o regie impecabilă orice urmă de senzaționalism, poverty-porn și orice urmă de discurs social. Le evită într-atât de mult încât le înlocuiește cu poezie abstractă, calibrată înspre splendoare rece și irezistibilă din cameră de-un alt talent redutabil de sigur pe propriile forțe: directoarea de imagine Maria von Hausswolff.

Winter Brothers ajunge în competiția TIFF cu 21 de premii deja acumulate (regie, imagine, actorie) prin festivaluri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *