Episodul al doilea, în care vorbim despre șarmul irezistibil și iresponsabil al filmelor confuze și experimentelor

Cu cât opiniile și înregimentările politice sunt mai clare, cu atât filmele memorabile devin din ce în ce mai cețoase și confuze. Contradicțiile dintre camerele de ecou ale opiniilor religioase, politice sau sexualiste nu se reflectă într-un pluralism de discursuri. Dar de fapt ceva se insinuează printre filmele de festival. Ca o boare difuză ceața pare a anula certitudinile din filme. Sacrificiul și Budha All-Inclusive, Firstborn-ul lituanian și Invazia iraniană joacă plenar fix cartea confuziei.

Un demers artistic programatic, care refuză verdictele și certitudinile pentru a confuza datele din narativul cinematografic și implicit solicita atenția cinefililor. ”O manevră”, dar o manevră din ce în ce mai utilizată. Și nu doar pentru filme cu elemente de supra-natural. Subiectele predilect festivaliere (da, cele politic corecte și dedicate artelor cu subiecte minoritare și colaterale societății) sunt, mai recent abordate cu tușe stilistice de (film) experimental. Un moment de deschidere al unor maniere noi de-a face film de festival, intrigant și foarte ofertant simțurilor și intelectului, investigațiilor?

Nu mă atinge-mă ar putea fi considerat un exponent al noilor filme care fac apel la experimental pentru a revitaliza interesul și formulele vizuale. Dar nu toate filmele înscrise pe direcția confuză-confuznat experimentalistă vor să revitalizeze cinematografic subiecte tocite. Unele pur și simplu dau de pământ cu canoanele narative și cu formulele vizuale pentru a elibera zone noi și ne-explorate din genuri de cinema cu canoane deja betonate. Nu toate reușesc ce și-au propus, nu toate inovează, dar din fericire rata de succes este încă ridicată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *