Orchestra care colorează muzica

Emilíana Torrini împreună cu The Colorist Orchestra la TIFF.17

Emilíana Torrini Davíðsdóttir (și vă provoc să pronunțați numele ei), e una dintre figurile cele mai apreciate ale spațiului muzical islandez, vocea ei fiind adesea comparată cu cea a lui Björk. Dar, ca importanță imediată, ea e de asemenea printre solistele favorite cu care The Colorist Orchestra colaborează în mod constant. Una dintre colaborări s-a concretizat într-un album ce poartă numele amândurora și pe care The Guardian l-a descris ca fiind o „colecție vibrantă și colorată de fuziuni ale clasicului și contemporanului”.

The Colorist Orchestra a fost formată în 2013 ca un trupă de muzică pop/chamber de Aarich Jespers și Kobe Proesmans. Ideea fundamentală a proiectului e de a rearanja, reinterpreta și redeschide opera artistului invitat în colaborare. Utilizarea neortodoxă a instrumentelor clasice în combinație cu o altă varietate de obiecte muzicale (sau pur și simplu obiecte) au creat în final sound-ul care a devenit trademark-ul proiectului. Inspirați de artiști precum Harry Partch, Moondog, Kronos Quartet, Talking Heads și mulți alții, cântecele sunt recolorate, rezultând într-un live remix acustic. Spectrul instrumentar îl regăsim în posesia lui Kobe Proesmans (percuție și calabash), Aarich Jespers (percuție și flapamba), Sep François (percuție melodică și hammered mbar), Wim De Busser (pian, orgă și clape), Tim Vandenbergh (bas acustic și electric), Gerrit Valckenaers (clarinet, pietre, oglinzi, castroane de sticlă, electronice), Jeroen Baert (vioară), Karel Coninx (violă). Kobe și Aarich improvizează pe un background de percuție și aleg dintr-o multitudine de straturi muzicale. Deseori abordarea lor e una apropiată muzicii de film printr-o atmosferă uneori psihedelică, uneori acută până la os alunecând pe linia dintre pop, muzică clasică și muzică underground.

Vocea inconfundabilă a Emilíanei Torrini, poate fi recunoscută și pe coloana sonoră a unor filme precum The Lord of the Rings (2002, r. Peter Jackson), Men, Women & Children (2014, r. Jason Reitman) sau Tenderness (2009, r. John Polson). Dar, împreună cu The Colorist Orchestra muzica va deveni un fluid hipnotizant pentru un public ce se va trezi într-un decor fantastic, o instalație din lemn aflată într-o continuă mișcare. Întregul spectacol devine o amețitoare poveste audio-vizuală ce, cu siguranță, nu va fi uitată prea curând.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *